Faptul că politicienii (cei mai mulţi dintre ei) mint cu lejeritatea cu care respiră atunci când spun ce vor face pentru ţară e de multă vreme o axiomă. Însă parcă în niciun alt domeniu minciunile n-au fost şi nu sunt mai gogonate decât în cel privind construcţia de autostrăzi.
Guvernele care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 16-17 ani au promis, laolaltă, că vor construi aproape 5.000 km de autostradă. De construit, efectiv, n-au construit decât vreo 500. Niciunul dintre guvernele din ultimii 17 ani n-a construit nici măcar un sfert din cât se promisese, cu largheţe, în campaniile electorale.
Când scria, cu decenii în urmă, în celebra sa „Mein Kampf”, că o minciună cu cât e mai gogonată, cu atât e mai crezută, Fuhrerul Adolf Hitler habar n-avea cu câtă osârdie clasa politică românească îi va transpune cugetarea în fapte.
Guvernul Năstase şi Bechtel
În 2001 se instala la Putere cabinetul condus de prim-ministrul Adrian Năstase. În mandatul acestuia s-a semnat celebrul contract cu compania americană Bechtel, conform căruia aceasta urma să construiască o autostradă de la Braşov la Borş, numită autostrada Transilvania. Cei 415 km proiectaţi ar fi trebuit să coste circa 2,2 miliarde euro şi trebuia finalizaţi până în 2012.
Acum, în 2017, se circulă doar pe 54 km şi se mai lucrează la vreo 100. Restul tronsoanelor au fost abandonate. Statul a plătit pentru cei 54 de km executaţi 1,25 miliarde euro. Cel mai mare preţ pe kilometrul de autostradă din lume. Iar ca bonus, la rezilierea contractului, în mai 2013, americanii de la Bechtel au mai primit alte 37,2 milioane euro.
Fapt pe care fostul ministru al Transporturilor, Anca Boagiu (PDL), l-a prezentat drept „un mare succes”. De notat că acest contract, dintre statul român şi Bechtel, cel mai păgubos încheiat vreodată de România, a fost atribuit prin încredinţare directă. Fără licitaţie, fără măcar o selecţie de oferte.
Visele erotice ale ministrului Rus
Ca să încheiem povestea tragicomică a autostrăzii Transilvania, mai spunem doar că, în urmă cu trei ani, ministrul Transporturilor de atunci, Ioan Rus (PSD), declara că „va fi gata în 2017, pe întreaga sa lungime”. Sanchi, că nu e gata nici măcar pe sfert, iar din 2017 au mai rămas doar vreo două luni şi ceva.
Apropo de ministrul Ioan Rus: presat insistent de opinia publică, de oameni de ştiinţă şi de mass-media, pentru a începe lucrările la autostrada care ne interesează pe noi cel mai mult, cea de la Piteşti la Sibiu, dl Rus ne spunea că „astea-s vise erotice”. A avut dreptate, din păcate.
Erotice au rămas până azi, pentru că lucrările sunt încă departe de a începe efectiv. Iar de finalizarea acestora chiar că n-are sens să vorbim. Altminteri, am intra, vorba ministrului Rus, pe tărâmul viselor erotice.
PSD-ul minte frumos
Înainte de câştigarea alegerilor, dar şi imediat după, Guvernul Năstase promitea că, în mandatul 2001-2004, va construi 600 km de autostradă. La finele anului 2004, se circula numai pe 115. Procent realizat: puţin peste 19%. Ceea ce înseamnă că Guvernul PSD condus de Adrian Năstase a minţit în proporţie de 89%.
Pe perioada guvernării Năstase, portofoliul Transporturilor a fost deţinut de Miron Mitrea. Cei doi au inaugurat, cu alai ca de nuntă, „reluarea lucrărilor la calea ferată Vâlcelele-Râmnicu Vâlcea”. Vă amintiţi, cea construită de comunişti în proporţie de 90%.
Bineînţeles că nu s-a făcut nimic, odată alaiul ministerial plecat de la locul faptei. Între timp, atât Adrian Năstase, cât şi Miron Mitrea au ajuns prin puşcării.
Liberalii mint cu spor
A urmat la cârma ţării guvernul Alianţei DA, formată din PNL şi PD, condus de eternul Călin Popescu-Tăriceanu (cel care încă n-a aflat că s-a scumpit masiv benzina), avându-i la Transporturi pe Gheorghe Dobre şi, ulterior, pe Radu Berceanu.
Liberalii i-au depăşit pe pesedişti la promisiuni, spunând că vor face 800 km de autostradă în cei patru ani. Au făcut, concret, doar 53. Nici n-are rost să mai calculăm procentul realizat.
A urmat, din 2009 până în 2012, guvernarea PDL-UDMR, susţinută şi de dispăruta UNPR a generalului Oprea. Promisiunile electorale au bătut toate recordurile: 1.500 de km de autostradă până în 2012.
Evident, cifra realizărilor a fost cu mult mai mică: doar 229 km. Cei care au minţit atunci cu atâta nonşalanţă sunt Emil Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu (premieri; ultimul, e drept, o perioadă foarte scurtă), plus Radu Berceanu şi Anca Boagiu, miniştri ai Transporturilor.
Alte poveşti
A urmat la putere, în 2013, super-coaliţia USL, adică alianţa stângii (PSD) cu dreapta (PNL). Aceasta l-a propulsat ca premier pe „acest titirez iresponsabil” pe nume Victor Ponta (citatul e din maestrul Andrei Pleşu). Ca miniştri ai Transporturilor au fost unşi liberalii Relu Fenechiu şi Ramona Mănescu, dar a fost creat şi un portofoliu al „Marilor Lucrări de Infrastructură”, atribuit de Ponta tovarăşului său de coţcării, Dan Şova.
Capabil să promită şi luna de pe cer, Ponta a fost relativ ponderat în promisiuni, declarând că va construi 800 km de autostradă şi că el personal va ieşi din politică dacă nu va finaliza autostrada de la Bucureşti la Braşov. S-au construit, finalmente, doar 103 km. Nici vorbă de Bucureşti-Braşov.
Fireşte, Ponta n-a ieşit din viaţa politică. Dar e pe aproape. Pe de altă parte, ţinând cont de cine şi cum ne guvernează azi, mulţi au ajuns să-l regrete pe titirezul Ponta.
Tehnocraţii, ponderaţi
După episodul „Colectiv”, a venit la Putere guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloş. Într-un an şi ceva, au fost promişi 150 km de autostradă şi realizaţi aproape o treime: 46 km. În plus, a fost reparată şi redată circulaţiei porţiunea de 22 km dintre Sibiu şi Cunţa, inaugurată de Victor Ponta, dar închisă ulterior pentru că terenul din zonă a luat-o la vale cu tot cu autostrada prost făcută.
Guvernul Cioloş a fost, de departe, cel care a minţit cel mai puţin. Asta în condiţiile în care a realizat doar aproximativ o treime din ce promisese.
Guvernul actual e (pe) zero
În ultima campanie electorală, PSD promisese că va realiza 1.100 km de autostradă în perioada 2017-2020, dacă va câştiga alegerile. Le-a câştigat zdrobitor, graţie şi altor promisiuni din care şi azi se mai scurg mierea şi laptele.
Deocamdată, la final de 2017, nu s-a inaugurat niciun km de autostradă. Iar şansele să se inaugureze vreunul sunt mici spre infime. Ca atare, perspectivele de materializare a promisiunilor electorale sunt şi ele aşişderea.
În total, dacă adunăm cifrele vehiculate în ultimii 17 ani, reiese că guvernele au promis, în total, că vor construi 4.800 km de autostradă. De construit, au construit puţin peste o zecime din cele promise. Restul de 90%, minciuni sfruntate.
Epopeea Piteşti-Sibiu
Despre autostrada Piteşti-Sibiu, cât de cât serios a început să se discute pe la începutul anilor 2000. În 2006, ministrul Radu Berceanu o numea chiar „printre priorităţile noastre de bază”.
Guvernarea portocalie (2009-2012) a desemnat-o, de asemenea, ca prioritară, dar nu s-au făcut decât nişte studii care, oricum, au expirat şi din proiecte şi-au atras profitul. Că, vezi Doamne, proiectele s-au realizat şi, deci, trebuie plătite (cca 17 milioane euro, unul!).
Guvernările USL, cu Victor Ponta premier, s-au străduit să scoată Piteşti-Sibiu de pe lista de priorităţi. Ca atare, nu s-a făcut nimic concret.
Din 2017 încoace, s-au mai mişcat nişte hârtii, s-a stabilit un traseu clar, s-au delimitat tronsoanele, dar de începere a lucrărilor, nici pomeneală. La cum merg lucrurile, foarte probabil, nici până în 2020 aceste lucrări nu vor demara.
Avem, în schimb, un Master Plan General de Transport al României, adoptat acum un an. De el se cam alege deja Master Praful. Sau vom fi contrazişi!?
Sorin SIMION
Un Comentariu
Puiu
Acest articol cred că este un preambul al cărţii ” Istoria guvernărilor mincinoase de după ’89” , apărută la Editura Argeşul sub semnatura domnului Sorin Simion . Minciunile guvernanţilor sunt prezentate cronologic cu o precizie elveţiană, presărate cu aspecte din inclinaţia domnului ministru Rus catre golănie ,curvie şi erotism( în acest articol doar parerea despre vise erotice).
„Pe perioada guvernării Năstase, portofoliul Transporturilor a fost deţinut de Miron Mitrea.”
Această exprimare a venit din fericire pentru autor, după ce, cei doi, au devenit deţinuţi.Am zis din fericire ,ca să nu creadă cineva că autorul i-ar fi cobit.
La început mi-am pus speranţe în domnul Ponta, cu toate că aveam o reţinere când ştiam că a fost crescut la nivelul aroganţei domnului Adrian Năstase. Comportamentul pe care l-a arătat public în viaţa politică , după ce nu a mai fost prim-ministru, m-a dezamăgit total. Pentru actuala guvernare e devreme să mă pronunţ, e foarte schimbătoare, aştept prognoza Meteo. Sper să înceapă invers, cu furtuna înaintea liniştei!
PS. În privinţa cărţii nu am nicio informaţie de la domnul Simion, totul este pură imaginaţie!