Helicobacter pylori (HP) este o bacterie gramnegativă existentă de când lumea. În deceniul trecut le-a fost decernat şi un premiu Nobel celor care l-au descoperit şi l-au învinuit de producerea ulcerului gastric şi duodenal. A fost anulată toată patogenia stufoasă a ulcerului şi introducerea unor asocieri de antibiotice în eradicarea infecţiei cu HP a fost urmată de reducerea drastică a numărului de bolnavi de ulcer şi a multiplelor complicaţii ale acestuia. HP a rămas un „agent jucător” în lumea medicală şi iată de ce. Localizat cu predilecţie în zona antrului gastric (1/3 terminală a sa), deşi nu străbate bariera mucoasei gastrice, induce un răspuns sistemic şi suferinţe în majoritatea organelor corpului uman. Iată câteva dintre acestea:
– Anemia prin deficit de fier. Inflamaţia persistentă antrală afectează mucoasa gastrică, scade secreţia acidă a stomacului şi diminuează absorbţia de fier;
– Creşterea incidenţei infarctului miocardic la populaţia infectată cronic şi agresiv cu HP, prin inflamaţia persistentă vasculară;
– Autoimunitatea exacerbată de HP determină: trombocitopenie imună, tiroidită, urticaria cronică autoimună.
– Manifestări dermatologice: lichenul plan, rozaceea, stomatita aftoasă, dermatita atopică;
– Sindromul Raynaud (descris pe larg într-un articol precedent la această rubrică): asocierea infecţiei cu HP determină modificări ale arteriolelor la extremităţi, cu producerea de vasospasm recidivant. Cei suferind de boala Raynaud primară (de cauză neprecizată) s-au dovedit a fi HP pozitivi mai frecvent decât subiecţii de control şi boala se ameliorează semnificativ odată cu eradicarea infecţiei HP;
– Limfomul ţesutului limfoid asociat mucoasei (MALT) şi Adenocarcinomul gastric au fost depistate a fi cele mai frecvente afecţiuni maligne asociate infecţiei prelungite cu HP. Infecţia cu HP este considerată factor carcinogen de clasa I, implicat în apariţia cancerului gastric, esofagian, renal şi colorectal;
– Retinopatia seroasă centrală – datorită leziunilor multifocale vasculare ocluzive, asociată infecţiei cu HP, răspunde deseori spectacular la eradicarea infecţiei cu HP.
Literatura medicală actuală abundă de materiale informaţionale privind asocierea infecţiei cu HP cu cele mai diverse suferinţe ale organelor şi sistemelor corpului uman, aşa încât, practic, fără a socoti panaceu universal eradicarea infecţiei cu HP este bine ca în faţa unei suferinţe care nu răspunde la tratamentele conform ghidurilor medicale, să se caute infecţia cu HP şi să se procedeze obligatoriu la eradicarea sa.
Important de ştiut este că reinfecţia cu HP se face cu mare uşurinţă după eradicarea infecţiei la un pacient ai cărui membri de familie sunt infectaţi cu bacteria respectivă. Testările repetate şi tratamentul cu durată de cel puţin 14 zile pentru eradicarea infecţiei sunt obligatorii şi trebuie efectuate fără ca pacienţii să se plictisească. Şi terenul imun al pacientului contează. Am întâlnit rare cazuri de pacienţi care erau dezamăgiţi de eficienţa tratamentului, dar sigur ei nu şi-l efectuează corect şi complet şi mai este discutat şi terenul imun al fiecăruia.
Date fiind cele mai sus menţionate, culese din literatura medicală la zi, mi se pare de subliniat necesitatea ca fiecare dintre noi să ne testăm de două-trei ori pe an pentru această infecţie şi, în caz de pozitivitate, eradicarea ei prin tratament corect devine axiomatică.
