Mănăstirea Curtea de Argeş

Deseori, unii fac comparaţii: „Era mai bine înainte, pe vremea lui Ceauşescu!”; „Ba e mai bine acum, că avem democraţie!”. Evident, părerile sunt împărţite. Dar obiectivele realizate într-o perioadă sau alta vorbesc peste timp şi despre ce fel de oameni au condus o ţară sau un judeţ. Iar din acest punct de vedere balanţa înclină spre trecut. Atunci, argeşenii au făcut adevărate minuni. Acum avem mai mult… dezastre.

Minuni

Dacă privim retrospectiv, putem vorbi despre şapte minuni în judeţul Argeş (realizate toate înainte de 1989).

Începem cu Mănăstirea Curtea de Argeş, ctitorie a lui Neagoe Basarab, un adevărat simbol al judeţului, lăcaş de cult admirat de o lume întreagă. Altfel spus, un obiectiv care nu trebuie ratat de niciun turist care ne calcă „pragul”.

Continuăm cu Transfăgărăşanul, o şosea clădită în înaltul munţilor, cu geniu, jertfă şi multă sudoare. Din păcate, astăzi, „cel mai spectaculos drum din lume!” (cum a exclamat un realizator TV), carosabilul este ciuruit de gropi! Cei care conduc judeţul nu sunt în stare să monteze nişte copertine care să ţină departe avalanşele.

Şi Barajul Vidraru – în fapt, uzina hidroelectrică Vidraru – este o minune în sine; barajul struneşte apele Argeşului şi asigură energie electrică pentru judeţ şi nu numai, de aici pornind lucrările de amenajare hidrologică; o minune a omului menită să reziste, conform specialiştilor, la un cutremur de 9 grade pe scara Richter!

Uzina Dacia înseamnă pentru Argeş motorul dezvoltării economice. Ar fi de neconceput judeţul fără această unitate care a ajuns, în timp, forţa numărul 1 în multinaţionala Renault. Peste 100.000 de locuri de muncă din România depind de producţia de la Dacia, aceasta fiind şi cel mai mare exportator al ţării.

Din păcate, ARO Câmpulung Muscel nu mai există; doar câteva platforme industriale transformate în hale (inclusiv pentru deşeuri periculoase) mai aduc aminte de mândria Muscelului de odinoară; interese de tot felul şi lăcomia au făcut ca un simbol economic să devină o amintire după care muscelenii şi acum suspină.

Autostrada, vitală pentru transport

Autostrada Bucureşti – Piteşti este vitală pentru transportul naţional, iar municipiul reşedinţă de judeţ a beneficiat din plin de avantajele scurtării timpului de deplasare până în capitală. Acum, însă, guvernanţii tot flutură nişte studii de fezabilitate pentru continuarea acestei autostrăzi spre Sibiu; ba, mai mult, unele dintre autostrăzile făcute după 1989 au început să se surpe!

Calea ferată Vâlcelele – Râmnicu Vâlcea era aproape gata în anul 1989. S-a ales praful de ea, iar încercările ulterioare de redeschidere a şantierului au fost simple petarde electorale; scurtarea distanţei de transport feroviar între Piteşti şi Sibiu (via Râmnicu Vâlcea) ar fi adus avantaje economice majore, dar nepriceperea şi delăsarea au transformat proiectul într-un mare eşec (până şi traversele de cale ferată s-au furat!); proiectul este inclus la capitolul intenţie investiţională şi în actualul master-plan de transport al ţării, dar avem mari îndoieli că se va mai realiza vreodată.

Vom „amenda” lista de mai sus şi cu câteva obiective importante realizate după 1989, şi anume centura ocolitoare a Piteştiului (varianta Sud-Est), sediul nou al Bibliotecii Judeţene, două corpuri noi de clădire ale Muzeului Judeţean şi un refugiu Salvamont la Cota 2000, în masivul Făgăraş.

Un stăpân de sclavi, la proces

Dezastre

În contrapondere, în anii democraţiei originale de după 1989, s-a cam distrus industria, ne-am ales cu zeci de hipermarketuri, dar şi cu o serie de probleme care au făcut de pomină acest judeţ…

Cazul sclavilor de la Berevoeşti a şocat nu doar România, ci întreg mapamondul. Chiar în localitatea de baştină a lui Dan Manu, preşedintele Consiliului Judeţean, sub nasul poliţiştilor şi al autorităţilor locale, a proliferat un sistem de exploatare umană, cu sclavi şi stăpâni de sclavi.

„Mită la Permise” a fost un dosar greu al procurorilor care, practic, a dat startul marilor „tunuri” ale justiţiei. Argeşul a fost atunci arătat cu degetul pentru destructurarea primei reţele dovedite de fraudare a examenelor de obţinere a permiselor auto; practic, cei care au girat sistemul au trimis pe stradă criminali în toată regula, unii „şoferi” neştiind nici să citească! Dosarul a fost urmat de alte cazuri răsunătoare de corupţie, de la „Mită în fotbal” la „Mită la general”, iar câţiva lideri politici şi administrativi au ajuns după gratii.

Proiectul staţiunii de schi Moliviş este unul ambiţios, dar a fost abandonat de autorităţile judeţene, care spun că aşteaptă concluziile unei anchete penale demarate de aproape un an în zonă. Praf în ochi! În loc de pârtii de schi, avem… acuzaţii privind defrişări şi împroprietăriri ilegale, precum şi cheltuirea fără minte a banilor. Vine iarna, iar schiorii pleacă fie pe Valea Prahovei, fie în Bulgaria sau Austria…

Cazul bebeluşilor morţi în urma infectării cu E-coli arată din plin cât de bolnav este sistemul de sănătate din Argeş; infecţiile intraspitaliceşti sunt la ordinea zilei, iar criza nou-născuţilor din Argeş a înfiorat o ţară întreagă. Autorităţile nu au depistat nici până acum „izvorul” de E-coli, deci pericolul nu a dispărut! Dotările slabe, lipsa de finanţare şi de cadre medicale, starea deplorabilă a unor spitale sunt alte „minuni” ale sănătăţii argeşene.

Podul de la Căteasca – vechiul pod a fost dărâmat, nu mai prezenta siguranţă. În locul său, cu bani europeni, a fost construit un nou pod, cel mai lung din judeţ (circa 200 de metri). Dar ce să vezi: nu au fost făcute şi praguri de fund adecvate, aşa că şi noul pod riscă să fie luat de ape! Consiliul Judeţean nu a început nici până acum proiectarea unui nou prag de fund, aşa încât contrucţia făcută cu bani de la UE este în mare pericol. Lucrări făcute prost cu bani europeni au mai fost şi la drumul turistic Muşăteşti – Poienile Vâlsanului, pentru care a trebuit returnată finanţarea: pur şi simplu, drumul s-a dezintegrat înainte de a fi folosit de către turişti!

De staţiunea de schi s-a ales praful

Defrişările ilegale au atins cote inimaginabile în Argeş, iar multe zone arată ca după uragan; drumurile montane sunt pline de camioane supraîncărcate cu lemne, iar în tot acest timp prosperă o întreagă mafie. Autorităţile fie se fac că nu văd ce se întâmplă, fie sunt părtaşe la un „ce” profit, din moment ce nimeni nu taie răul de la rădăcină. Dar ce contează: în Poliţie se fac avansări pe bandă rulantă!

Proxenetism; şi dacă tot nu a mai fost ARO, în Câmpulung au prosperat proxeneţii; la fel şi în Piteştiul în care au murit unele unităţi economice simbol. Dosarele grele din ultima perioadă pe această temă ne dezvăluie un judeţ în care lucrurile par să fi scăpat de sub control, mai ales că verificările – din câte înţelegem – au piste care duc şi spre unele licee!

Am mai putea adăuga şi alte „minuni” cum ar fi faptul că judeţul s-a umplut de depozitze de deşeuri periculoase (peste 50), că evaziunea fiscală e în floare, că salariile în unele instituţii publice au crescut peste puterea de susţinere a acestora din economia reală etc. Din păcate, parcă am intrat într-o vale a răului…

Distribuie pe Facebook

Claudiu Diţa

See Full Bio