După Revoluţie, autorităţile piteştene s-au grăbit să demonteze de pe clădiri mărturiile cioplite în marmură care aminteau de personaje, momente sau mişcări de la începuturile trecutului comunist în România. Au dispărut rapid plăcuţele despre casele conspirative de pe unele străzi ca Tudor Vladimirescu, Sfânta Vineri (casa de la numărul 8, a muncitorului Petre Năstăsescu, primul primar comunist al oraşului), sau cea de pe zidul unui bloc din cartierul Banatului, din locul unde se aflase sediul unui pretins Sindicat Mixt al Muncitorilor din Piteşti. Dacă acele amintiri au început să fie date uitării la scurt timp după 1989, iată că o inscripţie care comemora „zorii” aceluiaşi trecut de stânga din perioada interbelică se încăpăţânează să reziste timpului, prin mesajul neutru al textului său, care are darul de a o proteja de interpretări mai subtile. Este vorba despre o plachetă din marmură albă, amplasată pe blocul A7 de pe bulevardul Brătianu, ridicat peste o clădire în care a avut sediul Organizaţia Blocul Democratic din Piteşti, în 1936. Textul care comemorează respectiva formaţiune a fost compus cel mai devreme pe la începutul anilor ’80, după construirea imobilului. Cine nu a auzit de această organizaţie ar putea crede, văzând acum placheta, că aceasta a purtat numele vreunei formaţiuni sau vreunui partid angajat deschis în apărerea intereselor democratice, din epoca interbelică. Adevărul e însă că această grupare n-a fost decât una dintre uneltele cu care partidul comunist a acţionat, în ilegalitate. Prin intermediul ei, comunişti au desfăşurat mai multe activităţi „revoluţionar”, editând, printre altele, la Piteşti, ziarul „Omul liber”. Respectiva publicaţie a apărut de-a lungul anilor 1935 şi 1936, fiind tipărită în sediul unde s-a aflat „Tipografia Română”, undeva pe amplasamentul Hotelului „Muntenia”. Prin mesajul său scurt, respectiva plachetă a scăpat, aşadar, de la o iminentă distrugere. Detaliul surprins de ea nu şi-a pierdut nimic din prospeţimea sau ecoul pe care poate că nu le-a avut niciodată în rândul mulţimii. Cu tot conţinutul său laconic, ea nu pare a avea darul să oprească uşor din drum privirea vreunui trecător sensibil la evocările istorice. În plus, dacă prezenţa sa nu-i deranjează, în continuare, pe edili sau pe proprietarii din bloc, ea va continua să rămână uitată pe mai departe, peste faţada acestui imobil!
Florin CHIVOCI
