Spitalul Judetean
* Începem cu sănătatea
Vă reamintim că, la începutul lunii, am lansat o provocare pentru cititorii ziarului „Argeşul”. Cei care comentează pe site la subiect, folosind un limbaj de bun simţ şi, dacă se poate, transmiţând un mesaj de real interes, vor fi premiaţi. Dar astăzi nu despre premiu e vorba (n.r. – extragerea va avea loc pe 1 noiembrie, iar premiul va fi o carte), ci despre faptul că în cele două săptămâni care s-au scurs am adunat zeci de comentarii care merită promovate şi în ediţia tipărită a ziarului nostru. Începem cu o adevărată recenzie despre sistemul public de sănătate.
Public vs. privat
„Un psiholog spunea la TV că «suntem bolnavi cu toţii». Din punctul meu de vedere, avea dreptate. România, luată pe sisteme, este o ţară bolnavă. Cel mai grav este sistemul de sănătate, un sistem ajuns în metastază, un sistem care supravieţuieşte cu morfină. Cât de bolnav este sistemul de sănătate ne arată firmele de pompe funebre din jurul spitalelor. Spitale am zis? Nu, nişte grajduri, nişte stâni fără câini în care intră cine vrea, unde vrea şi când vrea. Nu trebuie să te urci în tren să vezi la Bucureşti spital privat. Ai spital privat la Piteşti, lângă Expo-Parc. Intrând într-un asemenea spital, trăieşti cu impresia că ai părăsit România. Începi să te recunoşti ca om între oameni. Te simţi copleşit de modul în care eşti primit şi te uiţi nedumerit în jurul tău, pentru că ai impresia că nu se vorbeşte cu tine […]. Oamenii ştiu că sănătatea este cel mai de preţ lucru şi fac sacrificii enorme ca să evite spitalele judeţene, municipale şi de care or mai fi ele. Spitalele private îţi alungă nu numai suferinţa, ci şi umilinţa. Umilinţa în spitale începe de la poartă, continuă cu infirmiere şi liftiere şi culminează cu asistente şi doctori. Nici doctorul de familie nu-ţi este un apropiat, nu ai nici mijloace de informare să ştii şi tu ce drepturi ai, de ce plăteşti asigurări de sănătate. Nu am putut niciodată să aflu cine trebuie să-ţi elibereze măcar o reţetă compensată, de ce după unele reduceri la reţete plăteşti, culmea, mai mult şi câte şi mai câte. Nici măcar dumneavoastră, jurnaliştii, nu puteţi veni cu detalii. Sunt foarte multe de spus, dar mă opresc aici, pentru că nu există leac şi vreau totuşi să mai rămână doctori şi în ţara asta” – ne-a scris un pacient după editorialul „La spital, vii cu o boală şi pleci cu… trei”, semnat de Mihai Golescu.
