Paul Gauguin a fost dintotdeauna un pictor care mă încălzea. Culorile pe care le dădea peisajelor şi personajelor, decorurile însorite şi corpurile lascive erau special făcute pentru a declanşa plăcerea privitorului. Chiar şi peisajele din Bretagne unde căldura e rară erau plăcute. Culorile folosite cel mai mult erau galbenul şi brunul cu puncte de roz şi verde. Adesea am fost cuprins de o ameţeală euforică dacă stăteam să privesc mai mult timp un tablou. Dar toate vizitele la expoziţiile operelor lui Gauguin se terminau pentru mine cu vise generate de îngerii care cad din cer sau vahineele pe plajele Pacificului, cu cai splendizi în planul doi. Când a descoperit Tahiti, pensulele lui l-au transformat în Eden. Adică, Rai. Frapant este că Gauguin nu caută adevărul, realitatea. Vrea să fie liber să viseze şi mai ales să-i facă pe cei care-i privesc operele să viseze şi ei. Definiţia mea? Un geniu generator de plăcere. Ultima lui locuinţă a fost o cabană pe insula Hiva Oa din Polinezia franceză. A numit-o „La Maison du Jouir (casa juisanţei)”. A fost reconstituită la expoziţie cu totemurile şi statuile originale. Pentru acest motiv m-am dus zilele trecute la Grand Palais, între Champs Elysee şi malurile Senei. Şi nu am regretat. Dar mi-am dar seama de delicateţea operelor de artă care, după zeci de ani, trebuie protejate. Pentru acest motiv multe desene sunt expuse în umbră şi sunt greu de văzut în toată splendoarea lor. Sala cea mai frumoasă este cea consacrată tabloului întitulat „Ce! Eşti geloasă?”, în care două femei polineziene stau de vorbă cu o privire aprigă. Expoziţia face parte din programul cultural al Parisului care este pornit pentru a transforma sezonul rece într-unul cald şi plin de frumuseţe. Cu ajutorul unor expoziţii precum cea de artă africană de la Quai Branly Sau, a minunatului pictor britanic David Hockney, la Centre Pompidou, „Cristian Dior croitor de vis”, la Muzeul Artelor decorative, picturile lui Monet, la Muzeul Marmottan sau „Portretele princiare”, de Rubens, la Musée du Luxembourg.
Toate acestea sunt minunăţii pe care ar fi păcat să nu le vedeţi. Crăciun şi Anul Nou la Paris? Vă tentează? Vă aştept.
