La Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti este funcţional doar unul dintre cele două lifturi de utilitate publică. Cum singurul ascensor folosit pentru transportul bolnavilor, al personalului şi al vizitatorilor are o capacitate de numai patru persoane, iar unitatea medicală numără opt etaje, e de la sine înţeles că timpii de aşteptare se prelungesc, de multe ori, peste limita răbdării.
Unicul ascensor disponibil muritorilor de rând pleacă, de obicei, supraîncărcat de „la capătul de linie” şi, ca de pe vremea lui Pazvante, îi zdruncină pe oamenii din cabină la fiecare oprire, de acest „tratament” având parte gravide, lăuze, persoane suferinde… Prinderea trupurilor între uşile glisante este o altă „terapie” aplicată semenilor care folosesc liftul spitalului: lift care nu a ajuns, încă, la… morgă.
De precizat că liftul defect (pentru vizitatori) a fost scos din uz de săptămâni bune, nu de ieri, de alaltăieri…
În ceea ce priveşte ascensoarele în care pacienţii urcă sau coboară doar însoţiţi de personal, anunţul lipit la fiecare etaj este mai mult decât explicit: „O zi lucrează liftul 3, o zi lucrează liftul 4”. Iar la unul dintre etajele superioare am găsit „în şomaj” liftul folosit exclusiv pentru „rufe, deşeuri, cadavre şi analize de laborator” (avea uşa blocată cu scheletul unui pat de spital).
