*Cristian Sabău
În prefaţa la lucrarea lui Virgil Ierunca “Pitesti. Laboratoire concentrationnaire (1949-1952)», istoricul francez François Furet specialist în Revoluţia franceză a încondeiat Piteştiul ca fiind “insula ororii absolute”, aşa ca să ne putem mândri şi noi, piteştenii cu ceva…
“Experimentul” după unii, (sau “Fenomenul” după alţii) Piteşti – acel complex de metode şi tehnici care depersonalizează şi dezumanizează individul ca persoană conştientă purtătoare a unor valori morale a fost –din păcate- acea barbarie care a pus Piteştiul pe harta istoriei “torturii evoluate, rafinate” a secolului XX. Pentru ca acest fapt să nu trecă neobservat, an de an prin grija şi eforturile profesorului universitar, dr. Ilie Popa, preşedintele Fundaţiei Culturale MEMORIA – Filiala Argeş împreună cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Muzeul Judeţean Argeş, Primăria Piteşti, Fundația Română pentru Democrație Bucureşti, Institutul de Istorie Socială „Pro Memoria”, Univ. Chișinău, Republica Moldova, Institutul și Biblioteca Română, Freiburg, Germania şi Centrul de Cercetări Istorice și Culturale, Cernăuți, Ucraina la Piteşti se organizează un simpozion tematic care are ca scop aducerea în conştiinţa colectivă a acelor “orori rafinate”, pentru ca ele să nu se mai repete…
Și în acest an lucrările propuse şi acceptate de comitetul ştiinţific (poate cam îngăduitor în anii trecuți cu unele lucrări) sunt centrate pe tema detenţiei și a torționarilor care au urmărit exterminarea fizică sau mutilarea fizică şi psihică a deţinuţilor politici trecuţi prin felurite tipuri de ”reeducări”, dar şi pe “lucrări care să prezinte și aspecte privitoare la toate formele de opresiune din timpul dictaturilor comuniste.”Dar cel mai bine oferă motivaţia Simpozionului chiar organizatorul acestuia, prof. dr. ing. Ilie Popa:
“Experimentare” pentru bolşevizare
*Prof.univ. dr. Ilie Popa
După 23 august 1944, când România a trecut de partea Aliaţilor, sute de mii de militari sovietici au ocupat ţara, timp de 14 ani. La 6 martie 1945, Stalin, prin trimisul său special Vâşinski, a impus României un guvern comunist condus de Petru Groza, chiar dacă Partidul Comunist Român avea mai puţin de 1000 de membri. Represiunea dictată de la Kremlin a început prin arestarea ofiţerilor din Armata Română care au luptat împotriva Uniunii Sovietice pentru eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, provincii ocupate de Armata Roşie în anul 1940.
La 30.12.1947, comuniştii au forţat abdicarea Regelui Mihai, ultimul obstacol anticomunist.
Pentru bolşevizarea României, s-a introdus cenzura şi sistemul sovietic de învăţământ, limba rusă obliga-torie, scoaterea religiei şi reducerea drastică a limbilor de circulaţie internaţională. Mii de consilieri sovietici hotărau în principalele instituţii şi întreprinderi aplicând întocmai cele 45 de directive ale documentului secret K-AA/CC113, indicaţia NK/003/47 al NKVD.
Circa un milion de români care s-au opus paşnic bolşevizării României, au fost arestaţi sau deportaţi, iar peste o sută de mii dintre ei au fost exterminaţi. Pe harta României au apărut peste 100 de închisori, lagăre de muncă şi domiciliu forţat.
În închisorile din România s-au aplicat cele mai barbare metode de tortură şi s-au comis cele mai oribile crime. Acestea au început pe 6 decembrie 1949 (Sf. Nicolae) la închisoarea din Piteşti, unde majoritatea covârşitoare a deţinuţilor politici erau studenţi şi elevi. Aşa numita „Reeducare prin tortură” cunoscută sub numele de „Experimentul sau Fenomenul Piteşti”, (aplicat pentru prima dată de pedagogul sovietic Makarenko în Uniunea Sovietică pe deţinuţi de drept comun) a constat în recrutarea unor deţinuţi politici, ei înşişi în prealabil torturaţi, cărora li se promitea eliberarea şi încadrarea cu grade în securitatea română, în schimbul smulgerii de la ceilalţi deţinuţi politici a tuturor informaţiilor ce nu fuseseră declarate în anchete. Pentru aceasta, ei aplicau metode oribile de tortură non-stop, greu de imaginat (apreciate de marele scriitor rus Soljeniţân ca “cea mai teribilă 
barbarie a lumii contemporane”) care adesea, au condus la exterminarea fizică a multor deţinuţi. Toate acţiunile de tortură fizică şi psihică au fost iniţiate şi coordonate de generalul Alexandru Nicolski, adjunctul Securităţii Române şi spion sovietic. În acţiunea de respingere a comunismului – acest cancer care a afectat major peste o jumătate de secol fiinţa naţională a poporului român – rezistenţa personalităţilor din toate păturile sociale a constituit unul din cele mai grele tributuri plătite de poporul român împotriva bolşevizării ţării.
Prin dezbaterile care vor avea loc, simpozionul din acest an îşi propune să prezinte opiniei publice din ţară şi de peste hotare atât aspecte privind criminalul experiment de „REEDUCARE PRIN TORTURĂ”, ce s-a întâmplat cu supravieţuitorii şi familiile lor după acest experiment, cât şi cele privind MARII TORȚIONARI, ÎNCHISORI ȘI LAGĂRE DE MUNCĂ FORȚATĂ DIN PERIOADA DICTATURI-LOR COMUNISTE din România, din spaţiul sovietic şi din oricare alte părți ale lumii.
**
Alăturăm programul simpozionului ediția 2017 precum şi fotografii din edițiile2015-2016 a acestuia (atât din sălile în care s-au desfăşurat lucrările pe secțiuni cât şi din vizitele de documentare)
