O groapă modestă
* Dacă familia are bani, mortul are tot confortul…
În medie, zilnic, şase-şapte care mortuare intră pe porţile cimitirelor din Piteşti. E legea firii. În iureşul vieţii, totuşi, trebuie găsit răgazul pentru a ne gândi la inevitabilul sfârşit de drum pe care ni-l va hărăzi Creatorul la vremea cuvenită, nouă sau celor dragi. Şi cum totul e „pe bani”, am aflat cât costă să mori în ziua de azi şi care sunt „procedurile” de îndeplinit…
Primarii, preocupaţi
Municipalitatea deţine trei cimitire în Piteşti, „Sfântul Gheorghe”, Găvana şi Prundu, iar acestea sunt arhipline. Cel mai mare şi cel mai vechi este „Sfântul Gheorghe”, întins pe câteva hectare. În folclorul local, chiar se aude de multe ori sintagma, folosită mai ales de cei vârstnici, „oraşul din deal”, în sensul că pe colina pe care se află cimitirul sunt rămăşiţele pământeşti ale celor care vor fi trăit în urbe în ultima sută de ani, străbunici, bunici şi părinţi ai multora dintre noi. În ultimii 20 de ani, în repetate rânduiri, cimitirul a fost extins, „muşcând” teren până-n marginea stadionului „Nicolae Dobrin” şi suprafeţe întinse din fostul Tancodrom al unităţii militare. Pe vremea primarului Tudor Pendiuc s-au făcut multe eforturi pentru ca situaţia locurilor de veci să fie îmbunătăţită prin aceste extinderi, iar actualul prim-gospodar al Piteştiului, Cornel Ionică, a continuat această „politică” pentru a nu se intra într-o adevărată criză în acest sens. Mai cu seamă în ultimii doi ani, graţie şi unor fonduri europene consistente, municipalitatea a reuşit să ridice standardul cimitirului. S-a investit într-un modern sistem de colectare a apei, a fost îmbunătăţit iluminatul, au fost montate tomberoane la fiecare răspântie de alei şi, în general, cimitirul şi-a „schimbat faţa”. Sunt rarisime cazurile de furturi, pentru că a fost organizată bine paza, iar curăţenia este cuvântul de ordine pentru Florin Gheorghe, directorul administraţiei cimitirelor. Cu o mână „forte”, acesta-şi conduce subordonaţii, îi verifică atunci când se aşteaptă ei mai puţin şi faptul că a lăsat biroul pentru a sta în permanenţă „pe teren” dă rezultatele scontate. Cerşetori sunt din ce în ce mai puţini.
Unde stai, acolo te-ngropi!
Fostul director, Dumitru Cârstea
Dar pentru un om căruia i-a murit cineva din familie aceste aspecte de ordin estetic sunt mai puţin importante. Cu sufletul şi hainele cernite, pe cel năpăstuit îl interesează costul înmormântării şi procedurile pe care trebuie să le urmeze în acest sens. Iar noi venim astăzi în sprijinul celor care au nevoie de un loc de veci. Prima condiţie este să aveţi certificatul de deces al celui care v-a părăsit pentru totdeauna. Cu acest act trebuie să mergeţi la administraţia cimitirelor. Un birou al acestui departament se află la etajul I al Primăriei Piteşti, iar altul la poarta cimitirului „Sf. Gheorghe”. Prima condiţie pentru a obţine un loc de veci în urbe este ca defunctul să fi avut în buletin o adresă de pe raza oraşului. Aşadar, dacă omul a fost piteştean cu acte-n regulă, atunci, prin lege, are dreptul la un loc de veci. Iar familia îndoliată va primi unul, dar nu în cimitirul dorit, ci în funcţie de ultimul domiciliu! Niciodată un locuitor al zonei Prundu nu va primi loc la „Sfântul Gheorghe”, spre exemplu. Piteştiul este împărţit, fiecare fiind „arondat” unuia dintre cele trei cimitire, în funcţie de adresa din cartea de identitate. Ne referim strict la cei care n-au avut niciodată loc de veci. Directorul Florin Gheorghe subliniază însă că, la ora actuală, în Piteşti, nimeni nu va primi loc decât dacă are mortul pe masă şi dacă prezintă acte doveditoare. Ceilalţi care se gândesc la „viitor” şi vor să se asigure că vor avea un mormânt pot achiziţiona un loc de pe „piaţa liberă”, deci trebuie să consulte ziarele locale, pline de anunţuri de vânzare sau închiriere a locurilor de veci.
5.000 lei, cea mai modestă înmormântare
Ultima modă în domeniu…
După prezentarea actului de deces, familia îndoliată va primi de la conducerea administraţiei cimitirelor repartiţia cuvenită. Cum nu mai sunt locuri decât în zona III şi IV a cimitirului „Sf. Gheorghe”, cei îndureraţi trebuie să se resemneze şi să-şi îngroape mortul… hăt, departe de poarta principală, tocmai în apropierea gardului de lângă stadion sau de lângă unitatea militară. Resemnaţi, oamenii primesc ce li se oferă şi… urmează plata taxelor aferente. Un mormânt la „Sf. Gheorghe” costă 1.080 lei, iar la cimitirele din Găvana sau Prundu – 780 lei, la care se adaugă plata pe un an în avans a taxei de întreţinere, adică 3 lei/mp. Costurile nu se opresc aici: în ziua înmormântării, familia trebuie să achite 207 lei, taxa de înhumare „la pământ”, iar dacă a apucat ultra-rapid să-şi amenajeze o criptă, atunci achită 199 lei. Tarifele sunt stabilite la interval de doi-trei ani de Consiliul local Piteşti, iar locul de veci este concesionat pentru 25 de ani, cu posibilitatea de reînnoire a contractului, atunci când acesta expiră. După toate calculele, cea mai modestă înmormântare costă, în condiţiile concesionării pentru prima dată a unui loc de veci, 5.000 lei. Sicriul, hainele mortului, prosoapele, batistele, locul de veci, taxa de înhumare şi cea de întreţinere, slujba de la biserică, transportul celui decedat, pachetele cu alimente, coliva, parastasul din ziua funebră, toate ar costa minimum suma amintită. Desigur, costul final depinde şi de numărul celor care participă la parastas şi dacă acesta are loc acasă, la o cantină modestă sau la un restaurant. Statul român suportă puţin peste 2.000 lei, bani pe care familia îndoliată îi primeşte ca ajutor de înmormânatare.
Tarife
Şi cei care deţin locuri de veci ar trebui să cunoască următoarea… listă de preţuri, în funcţie de tipul de loc de veci:
# Înhumare la pământ – 207 lei; înhumare la pământ cu deshumare – 223 lei; înhumare la criptă – 199 lei; înhumare la criptă cu deshumare – 214 lei; înhumare la cavou – 189 lei; înhumare la cavou cu deshumare -213 lei.
Se mai adaugă şi alte taxe, ceva mai mici, dar de luat în seamă:
# Tarif întreţinere cimitir – 3 lei/mp; tarif înregistrare act (certificat de moştenitor) – 8 lei; tarif eliberare adeverinţă – 5 lei; tarif acord construcţie criptă – 50 lei; tarif acord construcţie cavou – 120 lei; tarif folosinţă teren pentru construcţie cavou – 70 lei.
Aşadar, fie că aveţi sau nu loc de veci, în cazul nefericit al decesului cuiva drag, trebuie să aveţi puşculiţa plină. Enumerând toate tarifele, taxele şi costurile amintite, se dovedeşte încă o dată înţelepciunea vorbei din popor: „Să strângi bani albi pentru zile negre…”
Sfatul unui fost director
Cei cu o situaţie materială strălucită pot opta pentru achiziţionarea unui loc de veci de pe piaţa liberă. Se vând cripte şi cavouri la preţuri care diferă foarte mult în funcţie de numărul de locuri – trei, şase sau opt – de materialele folosite (mozaic, marmură, granit), de tipul de rame, decoraţiuni interioare, de zonă etc. Oferta e bogată şi neoficial am aflat că preţul unui cavou de lux poate ajunge la cel al unei garsoniere din Mioveni sau Ştefăneşti!!! Cu alte cuvinte, mortul are tot confortul, dar, concluzionând, pilduitoare rămâne părerea fostului director al cimitirelor din Piteşti. Deşi este pensionar, Dumitru Cârstea a rămas ataşat de fostul loc de muncă şi deseori vine la birou, ca pe vremuri, unde-şi bea cafeaua şi îi dă sfaturi actualului director. Cel care a văzut atâţia oameni „grei” ai Piteştiului plecând între patru scânduri a reflectat îndelung şi crede că „important este doar ce laşi în urmă, nu materialul în care-ţi dormi somnul de veci. Poate fi sicriul din aur şi cavoul poleit cu platină, nu-ţi mai foloseşte la nimic. Raza de lumină pe care ai lăsat-o, bunătatea pe care-ai oferit-o celorlalţi când trăiai între ei şi nobleţea despre care să se vorbească după ce nu mai eşti, asta contează…”
