Destul de frecvente în populaţie, dar insuficient diagnosticate, artritele infecţioase (AI) sunt determinate de agenţi infecţioşi (bacterii, spirochete, fungi, virusuri etc). Clinic evoluează cu debut şi evoluţie acută, pe fondul unui tablou de infecţie generală. O împărţire pragmatică le grupează în AI bacteriene şi nebacteriene.
Artrita bacteriană acută are drept cauză o infecţie intraarticulară cu germeni patogeni, realizată pe cale hematogenă, prin contiguitate (din aproape în aproape) sau prin penetrare directă (traumatică, intervenţie chirurgicală, injecţii şi aspiraţii intraarticulare). Este o urgenţă medicală ce trebuie diagnosticată prompt şi tratată eficient, pentru a împiedica sechele articulare invalidante. Etiologic se împart în: artrite negonococice, determinate de stafilococul auriu, streptococul piogen, bacili gram negativi (E.coli, salmonella, piocianic) şi artrite gonococice.
Articulaţiile sunt tapetate în interior de membrana sinovială – un ţesut vascularizat, dar fără membrană bazală limitantă, făcând posibilă infectarea pe cale hematogenă. Interacţiunea gazdă – microb este un factor important în dezvoltarea artritei bacteriene. Bacteriemiile – invazia bacteriană sanguină – nu realizează artritele septice decât la o parte din cazuri şi anume:
– organismele imunodeprimate, prin medicaţii, boli cronice severe, cancere, hipogamaglobulinemie congenitală;
– afectarea articulară preexistentă: poliartrita reumatoidă, guta sistemică etc şi chirurgie articulară protetică.
Debutul clinic al AI este de obicei brusc. Semnele de inflamaţie articulară se instalează după ore sau zile de la pătrunderea infecţiei şi sunt: durere articulară vie, impotenţă funcţională, febră şi frisoane. Articulaţia afectată este intens dureroasă, tumefiată, caldă şi imobilă. La articulaţiile mari (genunchi, coate) se identifică uşor revărsat intraarticular, adesea sub tensiune. Modificările descrise la un pacient cu afectarea stării generale trebuie să-l determine pe acesta să consulte medicul.
Artrita gonococică este cea mai frecventă AI la adolescenţi şi tineri şi îmbracă două forme clinice:
– Monoartrita gonococică acută: este mai rară şi se localizează la articulaţiile mari: genunchi, glezne, şold. Fenomenele inflamatorii pot fi intense, uneori cu aspect pseudoflegmonos.
Forma poliarticulară – cu afectare articulară multiplă, în special la mâini, stare generală modificată (frisoane, febră, leziuni cutanate), cu frecvenţa mare a tenosinovitei asociate. În câteva zile ea evoluează spre artrita monoarticulară septică. Leziunile cutanate asociate sunt eritematoase (placarde roşii), pustulare (băşici rotunde cu conţinut purulent).
Artrita tuberculoasă este o formă de artrită infecţioasă cronică generată de infecţia cu bacilul Koch – agentul tuberculozei. Mai frecventă la copii şi adolescenţi, ea poate apărea la orice vârstă, cu transmitere pe cale hematogenă sau de la un focar osteomielitic tuberculos. La copil şi puber ea se manifestă clinic prin dureri dorso-lombare cronice, datorită afectării vertebrelor dorsale inferioare şi lombare, cu liza corpurilor vertebrale şi şi prăbuşirea vertebrelor afectate cu realizarea unei cifoze (cocoaşă) în unghi ascuţit (morbul Pott). Persistentă toată viaţa, deformaţia marchează fizic şi psihic persoanele afectate. La adult, tuberculoza articulară se prezintă ca o monoartrită inflamatorie cronică, la şold, genunchi, glezne, coate, cu evoluţie spre anchiloză invalidantă.
Boala Lyme – o boală infecţioasă determinată de o spirochetă (Borelia), descrisă în 1982, transmisă omului prin muşcătura unei anumite căpuşe, numită Ixodes. După o perioadă de 3-30 de zile de la muşcătură, Borelia (din rezervorul căpuşei) difuzează în piele, determinând apariţia unui eritem migratoriu însoţit de adenopatii regionale. Poate disemina pe cale hematogenă în diverse organe (sistem nervos, inimă, articulaţii). Nu orice muşcătură de căpuşă (alta decât Ixodes), după o expunere la soare pe o iarbă verde, crudă şi ademenitoare, poate transmite borelioza. Apariţia unei papule roşii, care poate atinge şi 5 cm în diametru, cu un centru palid – locul înţepăturii căpuşei – trebuie să determine persoana afectată să se prezinte de urgenţă la medic. Diagnosticul precoce, prin examen fizic atent, completat prin examene paraclinice specifice, urmat de tratamentul aplicat timp de 10 zile este de regulă eficient. Complicaţiile prin afectarea organelor menţionate se pot instala numai la cei netrataţi sau trataţi tardiv sau incomplet. Nu este suficientă scoaterea căpuşei de sub piele de către o vindecătoare din vecini, mai ales în mediul rural.
P.S. Ce noroc pe noi, românii, să nu ştim când vine Apocalipsa!
