A venit timpul să vă mai spun câte ceva din trecut. Al meu. În 1963 eram „sportiv de frunte”, adică deţinătorul titlului de campion naţional la bărci cu pânze. Campionatele aveau loc pe lacul Herăstrău din Bucureşti, loc elegant aflat în vecinătatea altui lac mai mic. Acolo unde diplomaţii anglo-americani care aveau un centru sportiv încercau să înveţe yachtingul. Eu vorbeam englezeşte, ca şi acum. Aşa că într-o zi am fost chemat la un birou al Securităţii. Mi s-a spus că ataşatul militar al SUA şi cel al Marii Britanii vor să ia lecţii de yachting şi că am fost ales pentru a face această treabă. Urma, în plus, să le comunic celor care mă 
trimit detaliile din discuţiile elevilor mei. Şi am făcut asta mai mulţi ani. N-am spus niciodată nimic, m-am eschivat de la întâlniri. Şi am făcut cerere de plecare din ţară. Dar între timp am câştigat competiţiile de calificare pentru concursuri în străinătate. Vă prezint raportul Securităţii privind autorizaţia mea de plecare în Austria şi Cehoslovacia.
Aşa că am fost calificat drept nesincer şi făţarnic. M-am schimbat de atunci.
