În tunel nu se mai poate intra
Puţini piteşteni ştiau că în cimitirul „Sfântul Gheorghe” se află un „tunel” situat la aproape 10 metri adâncime, dar ziarul nostru a dezvăluit în premieră acest fapt în urmă cu câţiva ani. Erau acolo rămăşiţele pământeşti ale unor oameni pe care cei dragi i-au uitat. Ce se mai întâmplă acum acolo am cercetat şi vă aducem la cunoştinţă.
Ne uităm morţii…
Fie că sunt stabiliţi în străinătate, fie că sunt nepăsători faţă de locul de veci al părinţilor sau bunicilor lor, mulţi, tot mai mulţi piteşteni, vin foarte rar la cimitirul „Sfântul Gheorghe”, unde sunt morminte pe la care n-a mai trecut nimeni de amar de ani. Din cauza unor situaţii de acest fel în care concesionarea locurilor de veci a expirat de mult fără ca vreun urmaş al defuncţilor să se mai intereseze de mormânt ori să plătească taxele, fosta conducere a Administraţiei Cimitirelor din Piteşti s-a confruntat cu o problemă dificilă: rămăşiţe pământeşti pe care nu le mai revendica nimeni. Situaţia a fost gestionată corect, iar osemintele unor piteşteni plecaţi în lumea de dincolo în urmă cu 50-100 de ani au fost aşezate în „tunelul” de sub cimitir. Oricum, se pare că exact aşa a fost gândit acest spaţiu, în vechime, când a fost înfiinţat cimitirul.
„Dictatorul” dintre cruci
Despre tunelul-osuar, în afara celor care lucrează la cimitir, nu ştia nimeni, intrarea în el fiind ascunsă trecătorilor de rând. Uşa este „mascată”, fiind în aparenţă a unui cavou oarecare, însă ziarul nostru dezvăluia în urmă cu ceva timp existenţa spaţiului subteran, spre uimirea întregului oraş. Astăzi lucrurile stau cu totul altfel. De la data reportajului nostru senzaţional realizat în „măruntaiele” cimitirului, până astăzi, conducerea Administraţiei Cimitirelor s-a schimbat. Conducător este Florin Gheorghe, un tânăr energic, riguros, pus pe fapte mari, care a reuşit într-un timp scurt „schimbarea la faţă” a celui mai mare cimitir din urbe. Se spune că omul conduce cu mână de fier şi a impus disciplina absolută. Impulsionat de câteva articole din ziarul nostru în care semnalam existenţa unor grămezi de gunoi pe aleile principale şi asaltul periodic al cerşetorilor, directorul a dat cu pumnul în masă, punându-şi subalternii la muncă. Face zilnic turul cimitirelor pentru a vedea care este situaţia, iar cimitirul „Sfântul Gheorghe” îl parcurge de câteva ori pe zi, la pas, apărând în spatele angajaţilor, când se aşteaptă ei mai puţin. Şi rezultatele sunt în consecinţă. Rar se mai vede picior de cerşetor, toate aleile sunt curate, resturile vegetale şi deşeurile sunt încărcate în camioane o dată la două zile, tot personalul se poartă exemplar, funcţionarele de la birouri sunt serviabile, groparii – respectuoşi, iar paznicii patrulează non-stop!
Va deveni buncăr?
O singură problemă a rămas nerezolvată, cea a… tunelului. Deşi în el nu se mai află oseminte, conservarea spaţiului căruia în viitor i s-ar putea găsi o utilitate este imposibilă. Din cauza precipitaţiilor din ultima vreme, spaţiul subteran a fost inundat. „Podeaua” tunelului este din beton, ca, de altfel, şi pereţii, dar din cauza vechimii, apa s-a infiltrat prin tavan, s-a acumultat şi nu are cum să se mai scurgă. Ar fi nevoie de intervenţia unor utilaje speciale care să pompeze apa în exterior, apoi de ample reparaţii. Dar totul depinde de Primărie, iar directorul Florin Gheorghe recunoaşte că nu are soluţii. Nu poate decide singur nici betonarea intrării în tunel şi desfinţarea sa, mai ales că sunt voci care pledează pentru acest spaţiu subteran care poate fi transformat, prin reamenajare, fie în loc de atracţie turistică, fie în buncăr în care ar intra aproximativ 200 de oameni, în cazul unui atac aerian…
