Monitorizarea în domeniul Justiţiei a fost una dintre condiţiile acceptate de ţara noastră pentru a intra în Uniunea Europeană în 2007. Or, de atunci până astăzi multe s-au întâmplat pe malurile Dâmboviţei. Iar de câteva zile atenţia noastră este îndreptată din nou către disputa dintre cei care susţin propunerile ministrului Tudorel Toader de reformare a Justiţiei şi cei care sunt împotriva acestor propuneri. Vorbim despre nişte dispute subiective, nu despre nivelul civic la care a ajuns Justiţia. Iar acest nivel civic nu depinde de faptul că preşedintele are dreptul sau nu de a-l numi pe şeful DNA, de exemplu, ci de mentalitatea poporului respectiv cu privire la ceea ce este drept sau nedrept. Or, din acest punct de vedere poporul nostru a trecut prin mai multe etape negre ale istoriei sale. Onoarea blândului popor român a fost pusă în joc atât în anii ’50 ai secolului trecut, cât şi în timpul regimului lui Traian Băsescu. Nu mai vorbesc despre condamnarea la moarte a familiei Ceauşescu, total ieşită din canoanele judiciare ale unui popor civilizat. Însă se ştie că recăderea în barbarie este operaţia cea mai uşoară. Cea mai grea operaţie este să faci dreptate în numele legii. „Nu nedreptatea mă supără pe mine, spunea Istrate Micescu, ci legea care consimte să facă această nedreptate”.
Prin urmare, ceea ce s-a întâmplat cu ocazia încercării democratice de a-l demite pe Traian Băsescu din funcţia de preşedinte pentru mine este elocvent atunci când mă refer la justiţia din ţara mea. Punctul meu de vedere faţă de acest moment politic rămâne neschimbat. Când îi anchetezi pe oameni pentru că au votat în mod democratic, mi se pare că dreptatea a ajuns la noi o himeră. De altfel, acest episod îl consider simbolic pentru lupta politică de la noi, dar mai ales premonitoriu pentru Justiţie. Într-un dublu sens. Mai întâi, am făcut cunoştinţă cu un întreg mecanism represiv politic. Ca apoi să facem cunoştinţă cu mecanismul represiv al Justiţiei. Primul mecanism nu a urmărit decât să-l apere pe preşedintele autocrat şi abuziv. Al doilea – să producă un dezechilibru între lege şi dreptate. Privind mai atent la ceea ce s-a întâmplat în urmă cu câţiva ani, nu vedem altceva decât o luptă dintre forţa dreptului şi dreptul forţei; luptă care se face ecou politic al istoriei noastre.
Prin urmare, sectorul judiciar al ţării noastre a rămas mult în urma evoluţiei democraţiei europene. Legalitatea populară nu se respectă cu oameni precum Monica Macovei. Această femeie libertină a invadat Bruxelles-ul şi se află mereu în miezul scandalurilor, înaintând Parlamentului României, în repetate rânduri, printre neroziile sale, tot felul de proiecte de legi total neconstituţionale. Iată ce scrie cititorul Petre pe site-ul ziarului „Argeşul” referitor la articolul „Lege şi dreptate” apărut săptămâna trecută: „Legile proaste sau bune, acestea sunt. Însă statul român are probleme grave cu aplicarea legii. În majoritatea cazurilor, legea este aplicată strâmb, în funcţie de puterea de corupere a uneia dintre părţi.
Acest lucru se vede în mod special la instanţele de judecată unde dreptatea, în majoritatea cazurilor, este strâmbă. Strâmbarea se produce tocmai de la organele statului care ar trebui să aplice legea (…) Chiar dacă acest cuvânt «dreptate» provine din cuvântul «drept», românul a reuşit să-l strâmbe. În general, legile se schimbă în România nu pentru a fi îmbunătăţite, ci pentru a fi strâmbate, pentru a fi strecurate câteva chichiţe astfel încât judecătorii, experţii, procurorii etc. să poată corupe fără să-şi asume riscuri majore”.
Prin urmare, societatea românească continuă să cunoască abuzuri de tot felul. „Drumul nostru în viaţă străbate tăişul unei lame: infern de o parte, infern de cealaltă”, spune o veche vorbă românească. Numai pe tăişul lamei, aşadar, putem să ne bucurăm de forţa dreptului, care exprimă sentimentul de dreptate al poporului. În schimb, dreptul forţei este unul represiv, este dreptul celui cu putere. Acest drept ne-a copleşit ţara, dezvoltându-şi forţa represivă mai ales în perioada prezidenţială a lui Traian Băsescu. Astfel, începând cu 2009, se încalcă legi prin alte legi abia elaborate, principiile constituţionale nu mai sunt respectate. Practicile din perioada guvernării lui Emil Boc au început să fie imitate azi de către Olguţa Vasilescu şi Liviu Dragnea. Or, cel ce nu luptă pentru a-şi afirma dreptul său nu e decât o fiinţă căreia nu-i poate ajuta viaţa, deoarece ţinta dreptului este pacea, dar mijlocul spre acest scop este lupta. „Spada fără cântar este violenţă goală, cântarul fără spadă este laşitatea dreptului”, mai spune o altă vorbă românească.
21 Comentarii
ION
Din păcate este o diferenţă de la cer la pământ între dreptate şi modul de aplicare a legii.
Într- o ţară normală şi de bun simţ legea trebuie să reprezinte dreptatea.
În România toate sunt pe invers, cu capul în jos şi cu josul în sus.
De exemplu ne confruntăm cu salariile şoferilor din Ministerul Educaţiei comparabile cu salariile şoferilor de prin primării, dar în acelaşi timp duble faţă de salariile cadrelor didactice.
Oare ce poate să spună un cadru didactic elevilor :învăţaţi şi tot învăţaţi că veţi avea salarii mai mici decât cei ce nu învaţă.
Un alt exemplu recent: legea permite celor care suferă de o anumită boală drept la însoţitor, decontarea anumitor tratamente, etc., ori D.N.A. ul a arestat o întreagă structură de tip mafiot din cadrul Casei Naţionale de Sănătate care se ocupa tocmai cu împărţirea dreptăţii, adică cei care trebuiau să primească anumite drepturi nu le primeau , iar cei care nu trebuiau să primească le primeau. Toată afacerea fiind coordonată de o mână de avocaţi în colaborare cu Şeful Casei de Sănătate şi alţi indivizi politici.
Justiţia nu numai că este oarbă, dar şi- a pierdut şi simţurile olfactive.
Concluzia dreptatea este doar a celui care mituie judecătorul, primarul, poliţaiul, etc., legea fiind doar ceva opţional, la cheremul celui care se face că împarte dreptatea.
Valentin
Ministrul de la M.Ap.N a fost demis pentru ca nu a respectat legea si militarii nu au primit salariul. Oare cate astfel de exemple se întâmpla in societatea românească? Nici profesorilor nu li s-a plătit restantele pe hotărârile judecătorești, deci nu este vorbă si aici de nerespectarea legii?
Realistul
Unde e lege nu ar trebui sa fie tocmeala
puiu
Aşa e , Realistule! Cei care se tocmesc devin fără (de) lege şi ei sunt cei care transformă dreptatea în nedreptate.Legea , blândă sau aspră, se încalcă în fiecare zi, dreptatea vine rar şi foarte târziu.
Ana
Dreptate e una, legea e alta. Dreptatea vine de la ce e drept, legea vine de la a lega.
Călin
Legea este teorie, în comparaţie cu dreptatea strâmbă care este practică.
Nu degeaba se spune că teoria ca teoria , dar practica ne omoară.
Ionel
Lege versus dreptate sau pentru sistemul de educaţie sentinţă versus contabil.
În traducere românească, chiar dacă sentinţa este una, contabilul prin modul de punere în practică tunde sentinţa într-o asemenea manieră astfel încât cadru didactic să iasă păgubit.
Felicitări sistemului de educaţie care are preocupare majoră furtul din buzunarul cetăţeanului.
politistul
ionele este profesor dacastie stie sa faca sa faca cei ma ibine educatie nu calcule
Petre
Domn contabil se pare că insişti precum maimuţa care se scarpină chiar dacă nu o mănâncă.
Să ai grijă să nu te infectezi, că mai mult ca sigur faci buba şi tratamentul unor astfel de infecţii este costisitor chiar şi pentru veniturile unui contabil şef de şcoală.
Apropo, numai în România s- a putut inventa pentru contabili funcţia de şef chiar dacă nu are pe nimeni în subordine.
Politistul
Citeste documenteazate si paurma vorbeste. 12 copii pe clasa inscrisi in loc de 25 cum zice legea. O sa va pierdeti titulatura. Doamna
Politistul
Subordine. Citeste legea documenteazate si nu mai vb. Uitatate la rezultatele tale si mai vb.
Politistul
Pupa undeva si minuneazate de ce vei vedea. Everestul. ????????
Ionel
Domnule zis poliţist, actualmente încă contabil, te vaiţi degeaba.
În primul rând eşti direct răspunzător pentru ce se întâmplă financiar în şcoala matale.
În al doi- lea rând ia legătura cu şefii de la I.S.J. Argeş, cărora le- ai cărat sacoşa / sacoşile (atât la angajare cât şi după pentru a te menţine în funcţie) şi sesizează- le aspectele infracţionale din şcoala matale, eventual ai mână liberă să le sesizezi şi pe ale lor.
Oricum este clar că ai fost angajat numai pe principii democratice sănătoase – mă refer la cantitate precum şi la calitate atât a sacoşilor cât şi la conţinutul acestora, că altă variantă să fi angajat la stat (pe bani publici sănătoşi) o asemenea capacitate ca matale nu există.
Oricum Argeşul este judeţul tuturor posibilităţilor:
– avem permise de conducere eliberate la kilogram pentru toţi analfabeţii care au dat şpagă.
– acum ne confruntăm cu analfabeţi care au ocupat posturi de contabili prin şcoli, care terorizează cadrele didactice atât prin furt din buzunare cât şi prin manifestări pshihice deviante.
– etc.
Politistul
Infractionalitate ” avem permise de conducere eliberate la kilogram pentru toţi analfabeţii care au dat şpagă.” Orele de Romana Facetile mai bine sa nu ne mai omoare respectivi soferi oameni pe strada sa stie sa citeasca semnele de circulate.
,, care terorizează cadrele didactice atât prin furt din buzunare cât şi prin manifestări pshihice deviante” Stiu ca se face un control anual al cadrelor este obligatoriu dece nu il faceti
Petre
Rectific contabil în loc de contabili.
Politistul
Am asigurare cacao ful
Nicu
Contabilii sunt niste instrumemte ale furtului importamt e cine sta in spatele lor.
Contabilul
In spate sta prostia unora care aproba fara sa citeasca ce aproba. Nu degeaba se zice am semnat ca primarul. Hi hi hi hi
Mihai
Atâta timp cât avem contabili care citesc pe litere, şi nu înţeleg probleme simple de clasele primare I- II, nu trebuie să aruncăm cu noroi în legiuitor.
Nu legiuitorul este de vină ci corupţia din I.S.J. Argeş, care a permis unor contabili făr de prea multă carte să- şi arate muşchii pe banii altora (la capitolul inteligenţă confruntându- ne cu mulţimea vidă).
Trebuie precizat că nu am făcut afirmaţia că la I.S.J. Argeş s- ar întâlni oameni cu ceva caracter, cinste sau inteligenţă. Nu degeaba se spune că cine se aseamănă se adună.
Până una altă legea este clară, modul de punere în practică de către nişte incapabili din şcoli şi din inspectorat deformează legea.
Deci lege avem iar dreptate ioc.
Politistul
Aplica tu legea cum trebuie si mai vedem Mihai. Vine fondul clasei acum. ,, Atâta timp cât avem contabili care citesc pe litere, şi nu înţeleg probleme simple de clasele primare I- II, nu trebuie să aruncăm cu noroi în legiuitor.,, adreseazate primariei pentru reparati, obiecte de inventar
Politistul
Am asigurare cacao ful