Într-o poezie tradusă de Nicolae Iorga şi publicată în „Cuget clar” (1939) este vorba despre o rândunică vorbăreaţă care tulbură somnul autorului. Acesta încheie fiecare strofă cu versul: „Taci din gură, rândunică!”
Ei bine! Rândunica la care mă refer stă lângă noi seară de seară în cuibul ei la care milioane de ochi îşi îndreaptă atenţia. Este ascunsă în micul ecran tulburând de multe ori liniştea privitorului. Câte ore nedormite! Câte dispute şi vrajbe provocate de rândunica vorbăreaţă! Câte ştiri înfiorătoare de pe aici şi de pretutindeni! Multe năzdrăvănii ne mai ciripeşte! Preziceri, precum că în ziua şi ora cutare va fi o catastrofă, chiar sfârşitul lumii. Horoscoape care ne spun când vom fi norocoşi ori ce constelaţie trece pe deasupra capului nostru. Apoi, care sunt numerele şi literele noastre norocoase, ce se ascunde în fiecare cifră, ce pietre să purtăm în buzunar ori în sân. Din mijlocul unei păduri rândunica vorbăreaţă ne transmite în direct ritualul unor vrăjitoare adunate în jurul focului.
Pentru unele, precum acestea, şi altele aş putea să-i închid pliscul. Dar nu-i zic să tacă. Ba aş putea să-i mulţumesc pentru că mă ţine la curent cu toate noutăţile.
Bunăoară, aflu că reforma în învăţământ face noi paşi. Primul, a apărut manualul de „Educaţie fizică şi sport”. Este exact ce-i lipsea elevului în prima zi de şcoală. Al doilea, bacalaureatul începe cu probele scrise, nu ca acum cu cele orale.
– Dar n-am încheiat, îmi zice rândunica. Probele orale vor fi, totuşi, înainte însă, în luna martie, iar cele scrise în iunie.
– Ei, aşa da! Se dansează tangoul reformei: un pas înainte, doi paşi înapoi.
Ce m-aş fi făcut fără tine, rândunică vorbăreaţă?! Chiar şi atunci când se striga: „Aţi minţit poporul cu televizorul!”
C. BUJDOIU
