Au trecut peste 100 de zile de la alegerea lui Emmanuel Macron ca preşedinte al Republicii Franceze. Problemele politice pe care le are sunt numeroase. Dar are o soţie fermecătoare, cu 24 de ani mai în vârstă decât el. Şi care are ghinion. Ea, nu el. Vine pe partea feminină a fotoliului suprem după ce predecesorul soţului ei, Hollande, prenume Francois, a făcut din această parte a preşedinţiei o amestecătură de care nici nu vreau să vă vorbesc. La plecare, o avea pe Segolene Royal de care s-a despărţit repede în favoarea lui Valerie Trierveiller, ziaristă la „Paris Match”. Dar după ce a ajuns la onoarea supremă, a fost văzut – n-am spus surprins – în miez de noapte pe un scuter plecând spre a altă iubită, Julie Gayet.
Prin urmare, subiectul femeiesc este important pentru ocupantul fotoliului prezidenţial. Într-o petiţie care a circulat pe internet s-a cerut să nu se creeze un statut special pentru prima doamnă, adică pentru soţia preşedintelui. Cei 280 de mii de semnatari sunt împotriva alocării unui buget în momentul în care ţara „face economii şi se forţează să moralizeze viaţa politică”.
În timpul campaniei sale electorale, preşedintele a afirmat sus şi tare că „ea va avea un rol, nu va fi ascunsă, pentru că trăim împreună şi părerea ei este importantă”. Se ştie acum că soţia preşedintelui nu va avea un statut oficial. Va trebui să se mulţumească cu un „regulament de transparenţă”. Candidatul Macron a anunţat în timpul campaniei sale electorale că vrea să pună capăt ipocriziei şi să clarifice rolul public al lui Brigitte Macron. Nu a evocat niciodată o posibilă modificare a Constituţiei în acest sens.
Rolul soţiei preşedintelui este să „integreze diferenţele în societatea noastră”. Dat fiind că Brigitte Macron nu are un statut oficial, ea nu va avea un buget specific. Cheltuielile sale vor fi acoperite din bugetul global al preşedintelui.
Are intenţia să se ocupe de educaţie, de boli şi handicapuri, precizează palatul Élysée. Soţia preşedintelui nu a dorit să comenteze această lipsă de statut. „Francezii au un real interes pentru ea. În trei luni a primit tot atâtea scrisori cât Valérie Trierweiler într-un an”, ne spune unul dintre colaboratorii doamnei.
Aşteptăm cu nerăbdare să vedem unde ne duce şi, deci, unde mergem.
