Frumos ceruite, lucind în lumina becurilor din hipermarketuri, merele – care mai verzi, care mai roşii – îi îmbie pe argeşeni să îşi ia porţia de vitamine. Sunt din import: Polonia, Ungaria… La fel stau lucrurile şi cu alte produse alimentare, iar producătorii autohtoni fluieră a pagubă. Nu sunt depozite să le fie păstrată producţia, fabricile de procesare promise în strategia lui Florin Tecău, fost preşedinte al CJ Argeş, sunt o utopie în continuare, iar accesul în marile lanţuri de magazine este dificil, dacă nu imposibil (cică şpaga ar funcţiona şi în acest domeniu de activitate, nu doar la stat…). De ce s-a ajuns aici? România a înregistrat în primul semestru cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, de 5,8%, conform statisticilor oficiale. Cum cea mai mare parte din venitul românilor se duce pe mâncare, reversul medaliei este creşterea explozivă a importurilor de alimente. Cum producţia internă nu reuşeşte să ţină pasul cu cererea uriaşă, banii românilor susţin agricultura altor ţări. Chiar dacă 2017 este un an agricol foarte bun, am adus din import mâncare de 3,2 miliarde euro, cea mai mare cifră consemnată de la Revoluţie încoace şi aproape dublă faţă de 2008, anul premergător crizei economice, arată statisticile oficiale. În Argeş, pe primul loc s-au aflat importurile de fructe, urmate de legume. Clasamentul continuă cu carnea, cerealele, laptele şi produsele lactate, ouăle, mierea. Ba chiar şi animale vii au ajuns din alte ţări pe meleagurile noastre. Aşa se face că, în timp ce fermierii din alte ţări prosperă şi cu ajutorul nostru, fermierii noştri îşi continuă lupta… de subzistenţă. Cât mai pot!
