„Şcoala şi familia nu-i mai ţin în frâu pe tineri…”
În cadrul festivalului „CineSat” de la Lereşti, actorul Dorel Vişan şi-a lansat volumul de poeme „Cântece pentru glas şi toacă”, iar la emisiunea „Subiect de presă” de la „Antena 1” Piteşti, maestrul i-a dezvăluit doamnei Cristina Munteanu, într-un sincron, povestea din spatele… poveştii acestei cărţi. După cum v-am promis, în această ediţie vă prezentăm un alt fragment al interviului pe care maestrul l-a acordat îndrăgitei realizatoare tv.
„Cântece pentru glas şi toacă”
„Harul de a scrie (n.n., „Cântece pentru glas şi toacă”) a pornit şi din credinţa mea că am spus prea mult cuvintele altora, deşi am spus cuvinte înţelepte, pentru că piesele, filmele, spectacolele în care eu am jucat au fost pline de înţelepciune, de mesaje care puneau în faţa oamenilor pâinea şi sarea cunoaşterii. Acum pierdem această formă de manifestare a noastră şi punem altceva în faţa oamenilor. Punem necazurile noastre pe care nu le mai înţelegem şi durerile noastre pe care nu le mai putem măsura, aici este problema. Cartea este pornită de la faptul de a-mi spune propriile mele vorbe, este scrisă din interiorul meu şi din credinţa mea că omul fără Dumnezeu nu este nimic. Iar credinţa în Dumnezeu nu este numai o problemă care are legătură cu religia, ci are legătură cu existenţa omului şi cu viaţa”, a afirmat marele actor.
Pilda bobului de grâu
„Numai crezând în Dumnezeu omul poate să se mântuiască, să se dezvolte din interior pentru că acolo este Dumnezeu. Să moară ca să poată să reînvie… Nu degeaba Dostoievski şi-a pus motto-ul operei sale cuvintele Sfântului Ioan Evanghelistul, cu pilda bobului de grâu. Bobul de grâu, dacă cade pe pământ şi nu moare, rămâne singur. Dar dacă moare, va da roade înzecite. Aşa este şi cu omul; pilda aceasta este fundamentală. Probabil că de aia şi mergem aşa, spre pieire şi spre dezastru, ca să învăţăm să murim. Să murim şi pe urmă să înviem”, a spus Dorel Vişan.
Dezorganizare
„Aici, la Lereşti, am avut o discuţie cu o domnişoară care pur şi simplu m-a uimit cât era de matură, la cei 14 ani ai săi. Ea mi-a povestit că nu vrea să intre în aceste găşti de destrămare a tinerilor şi a sufletului lor care sunt pe toate drumurile. Şcoala şi familia nu-i ţin în frâu pe tineri… A apărut o teorie de doi bani cum că personalitatea copilului trebuie să o laşi să se dezvolte singură. Nu e adevărat! Eu am pregătire didactică, am făcut şcoala de învăţători prima dată. Copilul trebuie să trăiască într-o atmosferă hai să nu-i spunem severă, dar organizată. Această organizare trebuie să i-o facă familia, şcoala, strada. Şi niciuna dintre aceste «instituţii» sau «puteri» de a-l schimba pe om nu mai funcţionează cum trebuie. Este un proverb turcesc: «Copilul este ca şi copacul. Dacă de mic se strâmbă, anevoie se mai îndreaptă». Şi cred că nu se mai îndreaptă niciodată… Familia e dezorganizată; toată lumea fuge după bani. Şcoala e total dezorganizată. Au venit tot felul de şmecheri cu manualele lor alternative. Ce-mi trebuie mie manual alternativ în România? Ce alternăm? Dunărea are mai multe lungimi? Ştefan cel Mare a pierdut mai multe bătălii decât spune istoria? Aici e problema, că noi am părăsit tradiţia. Şi tradiţiile, şi miturile, şi basmele, şi religia, şi valorile unui neam sunt în legătură cu legile pe care le-a lăsat Dumnezeu pentru armonia Universului”, a subliniat maestrul.