Poporul nostru le cere judecătorilor să poarte mereu cumpăna dreptăţii, nu sacul fără fund al Danaidelor. Să fie judecători cu pregătire şi curaj, nu sofişti şi slugi ale plutocraţiei parvenite. Judecători cu viaţă simplă, cu pofta în cui, nu cu dorinţe de înavuţire cu orice chip. Poporul nu cere dreptate din teorii, ci din legi şi vechi moravuri. Drept care, teoriile fac oameni de tipul doamnei Aspazia Cojocaru, care nu-şi asumă riscuri inutile atunci când este vorba de oameni cu poziţii importante în stat. Un om adevărat ar fi renunţat oricând la libertate în numele drepturilor nu a milioane de oameni, ci ale unui singur om, dacă adevărul acestui om este indubitabil. Aceasta este democraţia! Or, mulţi dintre judecători ratează şansa vieţii. Să fie oare mai demnă o femeie simplă precum a fost Elisabeta Rizea, decât o femeie care pretinde că e şcolită şi ne împarte nouă dreptatea? Se pare că da. Prin urmare, avem o Curte Constituţională, dar nu avem judecători demni care să o formeze, ar spune Titu Maiorescu. Or, ce vreau eu? Ca eroismul să devină cotidian? Numai comuniştii credeau într-un astfel de eroism.
Prin urmare, la Tribunalul Argeş, aceeaşi speţă este judecată în mod diferit de trei complete. Dacă, de exemplu, te adresezi acestui tribunal cu o speţă referitoare la dreptul la informare, rişti să pici la completul care respinge invariabil o astfel de speţă. Dacă, însă, cu aceeaşi speţă ai norocul să fii repartizat la completul care dă câştig de cauză, te numeşti norocosul de pe lume. De exemplu, completul 1 a respins toate acţiunile solicitate în baza legii dreptului la informare (şapte acţiuni); completul 2 a procedat la fel (a respins şase acţiuni). Însă completul 3 a admis toate acţiunile solicitate în baza dreptului la informare (şapte acţiuni). Deci, despre ce scriu eu aici? Despre respectarea legii sau despre convingerea sau pregătirea unui judecător atunci când trebuie să soluţioneze o speţă oarecare? Îmi aduc aminte de un caz asemănător, dar mai vechi. Este vorba de referendumul din 2012 privind demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României, care nu a fost altceva decât manifestarea teoriei „formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu. Iar acest referendum s-a finalizat aşa cum ştim cu toţii nu din cauza lipsei de implicare a oamenilor în această problemă politică, ci din cauza faptului că nu avem instituţiile care să ducă la bun sfârşit dorinţele poporului. Adică referendumul s-a încurcat la nivel de formă. Or, fondul problemei este reprezentat de numărul celor care au votat pentru demitere. Iată de ce eu cred în importanţa formei şi în necesitatea ei, dar mai cred în ceva care s-ar putea numi funcţionarea ei morală. Nu pot spune ca Maiorescu că e mai bine să nu avem şcoală decât să avem o şcoală rea, pentru că eu ştiu că „forma atrage fondul”. Nu de fond trebuie să ne ferim, ci de formele lui. Adică de atitudini precum cea a Aspaziei Cojocaru şi a altora ca ea în cazul demiterii unui preşedinte care a făcut numai rău acestui popor; atitudini provocate de instinct, nu de conştiinţă. Doamna respectivă nu a spus nimic despre principiile sale de viaţă, de conştiinţa sa de judecător. Or, o altă doamnă demonstrează toate acestea, anume Mona Pivniceru. Dar tare mă tem că şi doamna judecător Pivniceru a fost luată de valul formelor, pentru că – nu-i aşa? – avem judecători, dar nu avem dreptate.
Prin urmare, analizând toate acestea, am ajuns să ştiu nu numai ce-i dă putere, prestigiu şi farmec formei, dar şi în ce constă slăbiciunea ei, la ce pericole grave poate duce reaua şi abuziva ei întrebuinţare. De aceea, puterea formei mă înspăimântă adesea. Aşadar, de formele maioresciene aparţin nu numai şcolile şi academiile, ci şi degringolada, interesele de grup, demagogia, viclenia unor politicieni; toate acestea fiind expresia unei împliniri colective la nivelul formelor a poporului nostru, fără să ştim nici astăzi în ce constă fondul acestui popor. Drept care, în a doua parte a secolului al XIX-lea, Titu Maiorescu lansa teoria sa despre „forme fără fond”, prin care condamna forma în numele fondului. Marele nostru critic spunea că e mai bine să nu formăm o şcoală, decât să formăm o şcoală rea; e mai bine să nu formăm academii, cu şedinţe solemne, cu discursuri de recepţie, decât să fie formate toate acestea fără maturitate ştiinţifică. Drept care, nu e greu a scrie o întreagă sociologie în jurul acestei teorii a „formelor fără fond”, dar operaţia aceasta o voi lăsa în grija altuia, iar eu, deocamdată, mă mulţumesc să afirm că ideile lui Maiorescu sunt mai mult decât actuale.
9 Comentarii
IONEL
Corupţia a pătruns peste tot, aşa deci de ce nu şi printre judecători.
Da, Argeşul este fruntaş pe ţară şi la corupţia printre judecători, conform statisticii (inclusiv din datele oferite de dvs.), la Tribunalul Arges ~ 67% din judecători sunt corupţi.
În schimb La Tribunalul Bucureşti statistica judecătorilor corupţi este undeva la sub 25%, ceea ce este mai convenabil.
Poate cu ocazia aceasta serviciile de informaţii doresc să ne comunice în ce mod au folosit informaţiile despre judecătorii corupţii.
Nicu
Corb la corb nu-și scoate ochii, este cea mai veche zicala romaneasca
Ion
Atâta timp cât majoritatea judecătorilor din Argeş benchetuiesc şi chefuiesc cu politicienii mai marilor instituţii din Argeş, ar fi culmea să fie altoiţi politicienii în cauză.
Oare, credeţi că o doare undeva pe dna Preşedintă de complet că a umilit un om cinstit?
Practic, dna Preşedintă de complet este complice cu politicienii- infractori care ne conduc instituţiile.
Maria
Omul simplu, se duce la judecată în speranţa că acolo este locul unde îşi va găsi dreptatea.
Săracul (omul simplu) nu cunoaşte că la judecată câştigă cel care oferă mai mult sau care are cantitatea de relaţii mai mare şi pila mai sus pusă precum şi calitatea relaţiilor (P.C.R.).
Simplului cetăţean nu i-a explicat nimeni că el este precum oaia care se duce să se plângă lupului (judecătorului) şi aşteaptă să primească dreptate, care nu va veni niciodată.
Nu degeaba se spune că lupul îşi schimbă părul dar năravul ba.
Petrica
Dacă nu ar fi fost corupţia din justiţie România ar fi fost departe.
Ori cum în justiţie sunt foarte mulţi acoperiţi, ca de altfel şi în politică.
Nu este de mirare că numai democraţie nu avem, în schimb avem parte de un jaf coordonat.
Mihai
Un rol important în definitivarea corupţiei îl au şi experţii precum şi avocaţii.
De multe ori judecătorii strâmbă dreptatea cu sprijinul experţilor corupţi şi avocaţilor şpăgari.
În Argeş avem inflaţie de astfel de specimene (de judecători, procurori, avocaţi şi nu în ultimul rând experţi) care fac parte din sistemul de justiţie .
Nu degeaba se spune că justiţia este oarbă şi nu vrea să vadă adevărul.
Vali
Totul la noi e deforma, respecarea legilor, politica guvernantilor, viata noastra, in asafel incat ne caracterizeaza superficialul in tot ce facem
Pavel
Este normal ca şi judecătorii şi magistraţii să primească salarii şi pensii speciale de peste 100 milioane pe lună. Numai aşa, îi poate recompensa sistemul pentru nelegiuirile pe care le fac. Nu degeaba se spune că totul are un preţ.
Ce nu este prea clar, este ce se întâmplă cu pensiile magistraţilor care sunt acoperiţi?
Să înţelegem că aceştia primesc pensii speciale de două ori, adică:
– una pensie specială la suprafaţă, în calitate de megistrati, şi
– una pensie specială (ascunsă) în calitate de acoperiţi ?
Statul Român este curat de două ori Mafiot. Nu te omoară (pe omul de rând) o singură dată, te omoară de două ori, pentru a plăti unor astfel de indivizii două rânduri de pensii speciale şi sănătoase.
Nu numai la magistraţi avem un astfel de comportament, acelaşi regim se aplică şi acoperiţilor din sistemul de educaţie, sănătate, etc..
Mariana
Dacă magistraţii (fie ei judecători şi/ sau procurorii) şi- ar fi făcut treaba, nu ne aflam acum după 27 de ani de la Revoluţie într- un rahat imens, fără industrie, fără locuri de muncă, fără ţară, iar populaţia de bună voie a început să fugăp în ţări străine, după o bucată de pâine.
Niciodată legea română nu a prevăzut legalitatea furtului. Drept urmare, ar trebui ca magistraţii să recunoască că în mare parte sunt corupţi, că au furat şi distrus cot la cot cu hoţii (mai ales cei din servicii).