Un gest făcut de către un nevăzător mi-a produs o emoţie deosebită. Bărbatul căruia umbra îi este perdeaua peste lume îmi oferă prilejul de a fi martor la scena sa de politeţe. Întâlnindu-se în faţa sediului Asociaţiei Nevăzătorilor din Piteşti cu o colegă, după ce se recunosc după voce, îi caută mâna şi cu delicateţea unui om politicos i-o sărută conform alfabetului omeniei de el ştiut. Iată, îmi zic, cum se cunoaşte cu multă uşurinţă civilizaţia în orice om şi în orice împrejurare. Rădăcinile ei, ale civilizaţiei, precum şi cele ale politeţei izvorăsc din educaţia de acasă, de la şcoală sau din cercul de persoane în care convieţuim.

Sărutatul mâinii nu este o obligaţie, ci un omagiu adus persoanei respective, iar codul bunelor maniere ne învaţă când şi cum se face acest gest înrădăcinat în viaţa poporului nostru, aflat printre cele câteva care îl practică.

Întâmplarea face să-l reîntâlnesc pe acel bărbat într-un magazin. Vânzătoarea i-a cântărit cu exactitate marfa, i-a spus suma şi el i-a dat bancnota de 100 lei pe care o avea pregătită. Mă uit cum acea femeie vine de dincolo de tejghea cu restul numărat la ultimul bănuţ pe care îl pune în buzunarul lui. De această dată asist la un gest de civilizaţie şi politeţe venit dinspre lumină spre umbră.

Zilele trecute, am văzut cum un primar a sărutat mâna unui venerabil învăţător cu ocazia înmânării unei diplome de excelenţă.

Cele trei situaţii sunt acte sociale de politeţe care exprimă comportarea civilizată faţă de semenii noştri oriunde şi oricând.

C. BUJDOIU

Distribuie pe Facebook

Argeşul

See Full Bio