Tot într-o duminică, ieri, mă întrebam şi eu ca Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu, în „Dialoguri de duminică” (Ed. Humanitas, Buc. 2015), la ce mai este bun ziarul pe suport de hârtie, alături de cartea pe acelaşi suport? Mai citeşte lumea? Şi dacă da, ce? Şi de ce? Este mai bine să citeşti sau să nu citeşti? Ziar ori carte, ori pe amândouă, dacă ţi-ai format – ori nu! – această deprindere?
Sigur, n-am răspunsurile în buzunar, dar pot să-mi pun această întrebare, cum am şi făcut-o la emisiunea „Subiect de presă”, de joia trecută, unde încercam, cu colegii mei de breaslă Cristina Munteanu şi Gh. Frangulea, să aflăm care sunt rosturile presei în contextul aniversării a 140 de ani de la fondarea ziarului „Argeşul”. Mai are presa scrisă un viitor? Şi ziarul, şi cartea, şi internetul te informează. Dacă luăm în calcul avantajul vitezei, competiţia este net câştigată de internet care-ţi oferă informaţia imediat ce ai apăsat pe un buton. Asta, dacă ştii să mânuieşti calculatorul, fiindcă există şi un asemenea impediment. Chestiunea, la urma urmei, ţine de calitatea informaţiei oferită de ambele variante, dar nu doar atât. Ţine şi de nevoia noastră de cultură generală. Cultură pe care, de ce să n-o recunoaştem, am cam pus-o la colţ, fiindcă nu prea ne mai trebuie. Când avem nevoie de o informaţie o găsim pe Google. Dai căutare şi hocus – pocus! Afli şi ce vrei, şi ce nu vrei. Afli, în manieră americană, foarte pragmatic, dar şi fără să participi cu sufletul, cu sensibilitatea ta, empatizând. Cum se întâmplă răsfoind filele unei cărţi ori paginile unui ziar, dimineaţa la o cafea. Şi, dacă vreţi, la o ţigară, că tot nu mai putem fuma decât la noi în casă, deşi ştim bine că ţigara ucide.
Fără discuţie, asistăm astăzi la o mutaţie de care trebuie să luăm act, fiindcă altfel chiar ne depăşeşte atât realitatea, cât şi propriul nostru viitor. Nici ziarul, nici cartea, ba nici şcoala, nici chiar cultura nu mai sunt în graţiile tuturor. Păi, n-au făcut bani şi cei ce nu stau bine nici cu limba română, nici cu matematica, nici cu lectura? Au făcut! Unii, ce-i drept, au făcut, dar acum şi-au angajat câte un ştiutor de carte să le numere banii, să le ţină conturile, eventual, mai încoace, şi anii de puşcărie. Dar au banii, dacă ăsta este scopul vieţii lor, dacă asta, cum se spune, le aduce fericirea. Dar nu pentru toţi fericirea o dau banii, ci şi multe alte lucruri printre care şi bucuria lecturii. Asta ca să-l cităm chiar pe înaltul ierarh de la Argeş, dedulcit acum, la recuperare, la mai multă lectură şi mai puţină gâlceavă. Cum se vede, fondatorii „corectitudinii politice” – mai multe despre ei în editorialul următor – l-au pus pe om în locul lui Dumnezeu, dar este nevoie să fie administrat clinic.
Da, „administrat clinic”, fiindcă dacă nu ne lăsăm ispitiţi de lectura cărţii, a ziarului, ambele în ţinuta lor clasică, vom deveni, cum bine observă cei doi filozofi în dialogurile lor de duminică, tot mai nevrotici. Lectura, au constatat nu doar sociologii, ci şi medicii, reduce stresul cu 68%. A citi pe e-book e ca şi cum ai face dragoste cu o femeie gonflabilă, este de părere Dan C. Mihăilescu. Ziarul electronic, este adevărat, ne ajută să ne informăm. Mai repede, dar nu neapărat şi mai bine. El dialoghează cu creierul, dar nu şi cu inima, cu sufletul. Ziarul „inteligent”, „de bună credinţă” (vezi clasificarea lui Eminescu) nu doar informează, ci şi educă, formează caractere. Cum spun unii dintre noi, dacă se uită în urma lor. „Cărţile ne-au făcut oameni”, nu? Da, ne-au făcut fiindcă le-am citit, am mers la şcoală ca să învăţăm să ne câştigăm pâinea cu sudoarea frunţii noastre, nu a altora. A celor ce au inventat Google-ul, de pildă.
Altminteri, am putea să spunem, avem Google, ce ne mai trebuie şcoală, cultură generală, greacă, latină, carte, ziar, teatru etc. Cu internetul în buzunar, ai sentimentul că ştii, că te pricepi la toate, dar abia când te afli în situaţia de a te raporta la exigenţele vieţii reale, nu virtuale, te trezeşti că sufletul ţi-e gol, că stresul ţi-a măcinat nervii, că funcţionezi ca o maşină, nu ca un om. Tot cercetătorii interesaţi de eficienţa lecturii asupra celor ce o practică au stabilit că o plimbare în aer liber reduce stresul cu 20%, iar una cu maşina într-un spaţiu aglomerat, cum ar fi la noi, în zilele aglomerate, creşte stresul cu peste sută la sută. Soluţia mai bună ar fi să pornim la o plimbare cu cartea sub braţ?
Păi, în datele astea, nu-ţi vine să pui mâna pe o carte, pe un ziar – dintre cele bune, desigur, nu în genul tabloidelor! – ca să n-ajungi la psihiatru? Nu ştiu cum va arăta comerţul cu textul scris în viitor, dar nu cred în dispariţia cărţii, a ziarului, fiindcă „ambele amândouă” – cum se exprimă cei ce n-au treabă cu cartea – ne permit întâlnirea cu înţelepciunea lumii. Şi, mai nou, cu sănătatea mintală, care începe să fie tot mai deficitară. La tot mai mulţi.
Autor: Mihai Golescu
N.R. La o întâlnire televizată despre ziarul „Argeşul”, distinsul om al bisericii, preotul Lucian Grigore, compara ziarul nostru cu o pasăre care zboară cu ambele aripi, ziarul pe suport de hârtie şi electronic. Cineva ne-a împuşcat într-o aripă, drept care până o vindecăm vă recomandăm să ne citiţi pe facebook: www.facebook.com/ZiarulArgesul.
