O convertire politică este de înţeles. Un politician poate la un moment dat să uite de trecutul său politic, să-şi recunoască erorile şi să treacă pe noi baricade. Dar acest lucru nu se poate face oricum, contând pe scurta memorie a oamenilor. Convertirea respectivă trebuie justificată ideologic, pentru că altfel ea este o farsă. Aceasta înseamnă că politicianul în cauză s-a lepădat peste noapte de concepţiile sale şi a cedat în faţa intereselor personale. Iar în Argeş avem nenumărate astfel de farse. Ce lucru anume trădează un politician care pleacă de la un partid la altul? Să spunem lămurit: politicianul respectiv nu părăseşte o idee pentru o altă idee, un sistem politic pentru un alt sistem politic, ci un grup de interese pentru alt grup de interese. Iată farsa politică! Dar această farsă ne distrează, fără să ne întristeze. De întristat sunt alte situaţii politice. De exemplu, situaţia celor asupra cărora planează eventuale acte de corupţie şi care candidează la alegerile locale. Nu mai dau exemple de astfel de politicieni, pentru că ei se ştiu foarte bine. Sigur, aceşti oameni au dreptul legal de a candida – încă nu au fost găsiţi vinovaţi – dar nu şi competenţa morală. Suspiciunea creată de corupţie ar trebui să fie purtată de ei în tăcere, nu ca pe o floare la ureche.
Prin urmare, prezenţa celor care au dat cu subsemnatul la DNA pe listele electorale, chiar şi ca independenţi, mă face să cred că noi, românii, suntem incapabili de consecvenţă, onestitate şi convingere. Să fie această situaţie un defect de temperament? Să fie vorba de insensibilitate morală? Întrebările acestea sunt prea grave şi răspunsul e mult mai simplu. Explicaţia stă în faptul că vieţii noastre politice îi lipseşte bunul-simţ. Sunt mulţi dintre politicieni care îşi poartă nesimţirea ca pe o floare la ureche. Şi mă gândesc la Marian Vanghelie, care a spus că dosarele sale de la DNA sunt o floare la ureche pentru el. Şi-l mai avem şi pe Mircea Andrei, care a făcut din politică o firmă comercială. Mircea Andrei este un astfel de politician încât îşi dăruieşte experienţa sa de avocat sau de fost procuror cu aceeaşi spontaneitate cu care recurge la aranjamentele politice de culise. L-am văzut la televizor lângă un aventurier regal care a venit să prăduiască ţara. Avem aici o altă farsă.
Iată dar cum eu, lipsit de cele mai elementare percepte evanghelice care propagă mila şi compasiunea printre creştini, am dorinţa să scriu despre aceşti oameni care nu au nicio justificare ideologică în acţiunile lor politice, nicio consideraţie doctrinară, ci doar interese oportuniste. Scriu despre această lume decadentă, sfâşiată de intrigi, măcinată de ambiţii, nu cu prea multe speranţe de exorcizare a ei. În societatea românească, în viaţa socială a Argeşului, nu a mai rămas nici măcar cenuşa unui sentiment de onoare, de cinste, de onestitate, de mândrie sufletească. Am ajuns să credem că politica nu mai este arta posibilului, ci arta înţeleasă ca farsă. Or, alegătorului nu-i place farsa. Ea îi distrează numai pe copii, pentru că ei încă nu gândesc logic. Pentru mulţimea de alegători farsa politică trimite la Caragiale. Adică la „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută” şi „D-ale carnavalului”. Şi astăzi avem, de exemplu, sloganul caragialesc „Mioveni, numele tău este Argentina”.
Acest slogan este un „comic de situaţie”, un calambur, numele unei expresii comice în sine. Este provincialismul pur. Eu, dacă aş fi participat la campania electorală, aş fi ales sloganul „Mioveni, numele tău este Automobile Dacia!”. Dar despre această idee într-un articol viitor.
Prin urmare, sloganul politic actual e o mască stilistică, o expresie care creează comicul, asemenea jocului clovnilor la circ. Astăzi nu mai înţelegem campania electorală din „O scrisoare pierdută”, dar înţelegem foarte bine sloganul politic, pentru că accentul său cade pe comic. Drept care, fără sloganul precizat, fără iluzia unui oraş orientat spre urbanism cu tipologii ţărăneşti şi, mai ales, condus cu înţelepciune şi onestitate, Mioveniul poate deveni cu adevărat al doilea oraş al judeţului nostru.
Gheorghe SAVU
14 Comentarii
Duru
Ei cu farsa, noi cu paguba
Doctorul
Domnule Savu, nu stii despre ce e vorba, noi traim drame, nu farse
ILIE
Politicianul român are o singură ideologie şi un singur scop- furtul în interes personal.
Dar, cum românii sunt sadomasochişti, ei cu mâna lor îi votează pe escroci.
România este patria corupţilor. Drept urmare, cetăţenii care merg la vot şi bienînţeles că aleg răul de pe liste (că altceva nu au ce să aleagă) nu trebuie să mai comenteze că şeful de la servici l-a nedreptăţit, că la spital sunt bacterii, că a dat peste incompetenţă sau că a dat şpagă la poliţist etc.
Practic, după cum se observă fără prea mari străduinţe, puţini cetăţenii care au curajul să se lupte cu sistemul sunt făcuţi nebuni şi nimeni nu le sare în ajutor.
Din păcate România este caracterizată de laşitate.
TILICĂ
99% ca să nu spunem 100% dintre candidaţi au probleme cu D.N.A. -ul.
Ce să mai vorbim de Vanghelie, Nicolescu sau Pendiuc, caracatiţa s- a întins în tot judeţul.
Putem deja să vorbim de cei 40 primari penali din Argeş care în frunte cu locţiitorul lui Nicolescu (este vorba de Mircea Drăghici şi a lui şleahtă) continuă să candideze, după ce toţi au recunoscut în scris la D.N.A. că au achitat bani publici firmei de consultanţă pe pile de nuanţă roşie cu parandărăt în sistem.
Privitor la faptul că cei 40 de hoţi (primari) vor fi realeşi este o zicală veche ne spune că nu este prost cine cere, este prost cel care dă.
Drept urmare o vom duce cel puţin la fel de „bine” ca până acum.
MILICA
Pleacă ai noştrii, vin ai noştrii.
Noi, rămânem tot ca proştii.
NICU
Ar fi interesant dacă politicienii fie ei pentru primării sau deputăţii ar fi puşi la detectorul de minciuni, cel puţin în campania electorală.
Cu această ocazie am scăpa de toţi borfaşi.
Este adevărat că un astfel de sistem ar dezavantaja atât sitemul mafiot, cât şi mafioţii din sistem.
De asemenea prin folosirea detectorului de minciuni există riscul să nu mai avem candidaţi, dar trebuie să ne asumăm răspunderea, ori vrem oameni cinstiţi să ne conducă ori suntem de acord cu actualii borfaşi şi drept urmare nu avem motiv după aceea să spunem că nu ne place.
De asemenea eu propun, ca detectorul de minciuni să fie folosit în fază prototip, faza zero şi omologare pe Generalul Tudosoiu care ştim că minte cum respiră -s-ar putea să avem ocazia să depistăm şi câte două minciuni la o respiraţie.
NICU
Ar fi interesant dacă politicienii fie ei pentru primării sau deputăţii ar fi puşi la detectorul de minciuni, cel puţin în campania electorală.
Cu această ocazie am scăpa de toţi borfaşi.
Este adevărat că un astfel de sistem ar dezavantaja atât sitemul mafiot, cât şi mafioţii din sistem.
De asemenea prin folosirea detectorului de minciuni există riscul să nu mai avem candidaţi, dar trebuie să ne asumăm răspunderea, ori vrem oameni cinstiţi să ne conducă ori suntem de acord cu actualii borfaşi şi drept urmare nu avem motiv după aceea să spunem că nu ne place.
De asemenea eu propun, ca detectorul de minciuni să fie folosit în fază prototip, faza zero şi omologare pe Generalul Tudosoiu care ştim că minte cum respiră -s-ar putea să avem ocazia să depistăm şi câte două minciuni la o respiraţie.
Jonny
Domnule Savu, are dreptate ,,doctorul”.
Jonny
Fiti mai concis.
Victor
Poate nu e lasat
Corbul
Toata presa este vanduta partidelor si implicit politicienilor. Corb la corb nu-si scoate ochii, zice o vorba romaneasca. Ziaristii sunt si ei oameni si trebuie si ei sa traiasca.
Adi
Sunt impresionat de articolele dvs
Astept cu interes următorul. A.R.
Samir
Foarte bine
Samir
Mia plăcut foarte mult