Avem plăcerea de a vă prezenta ediția 2025 a Catalogului Firmelor, Instituțiilor și Întreprinzătorilor din Argeș, publicație ajunsă la cea de-a XXVIII-a apariție. Realizat sub sigla ARGEȘ PRESS, marcă înregistrată la OSIM, Catalogul s-a impus ca un brand solid în peisajul editorial românesc, beneficiind de experiența ziarului „Argeșul”, prezent de 36 de ani în presa tipărită și de 27 de ani în mediul online. Catalogul Firmelor, Instituțiilor și Întreprinzătorilor din Argeș reunește anual cele mai importante instituții publice și private, companii, întreprinzători și personalități locale, remarcabile prin performanță, stabilitate și contribuția lor la dezvoltarea județului.
Andrei Tase este un creator complet: vocalist, multiinstrumentist, compozitor și performer cu experiență internațională. În acest interviu, tânărul muzician ne dezvăluie cum combină cu naturalețe creativitatea, tehnica și emoția, cum a explorat rapsodia și terapia prin muzică și ce l-a inspirat în călătoriile și concertele sale din România și din întreaga lume.
Ești un muzician total: vocalist și multiinstrumentist, compozitor și performer internațional. Cum reușești să combini creativitatea, tehnica și emoția în fiecare proiect artistic?
Combinarea cu naturalețe a acestor trei elemente este absolut necesară pentru succesul proiectului artistic. Creativitatea ține, în mare măsură, de talent, dar poate fi îmbunătățită cu fiecare concert. Tehnica se învață la Conservator și, cu timpul, devine dexteritate. Emoția este generată de interacțiunea muzicală cu publicul. La cele trei, se adaugă interpretarea care include nuanțele, ca și interplay-ul cu muzicienii de pe scenă.
Teza ta de doctorat explorează spațiul rapsodic cu trimiteri către terapia prin muzică. Care au fost cele mai neașteptate descoperiri pe care le-ai făcut și cum le aplici în practică?
Într-adevăr, în cadrul tezei de doctorat am făcut o incursiune analitică multidimensională privind două capodopere ale muzicii secolului XX: Rhapsody în Blue de George Gershwin și Bohemian Rhapsody de Freddie Mercury. Cercetarea comparativă aprofundată a acestor două lucrări a relevat numeroase asemănări, unele neașteptate, atât între personalitățile celor doi compozitori, cât și între creațiile lor.
Cariera mea artistică este fluidă, existând o continuitate tematică între licența susținută la Academia Națională de Muzică George Dima din Cluj-Napoca, unde am interpretat concerte și miniaturi instrumentale aureolate din repertoriul chitarei clasice, masterul la aceeași instituție unde am realizat adaptări jazz-rock-pop pe chitară acustică, doctoratul de la Universitatea de Vest Timișoara și proiectele post-doctorale.
Ai susținut concerte în țară și străinătate, de la Florida la Creta. Cum te-au modelat aceste experiențe ca artist și ce ai învățat despre comunicarea cu publicul?
Fiecare apariție în fața publicului este unică și aduce o experiență semnificativă. Pentru că ai amintit de Orlando – Florida, acolo a fost ceva cu totul special. La convocarea din anul 2009 a proaspăt aleșilor Fellow ai
Colegiului de Cardiologie American – printre care și tatăl meu, dr. Adrian Tase – mi-am exprimat euforia adolescentină printr-un solo de percuție cu instrumente improvizate. Organizatorii m-au remarcat și m-au invitat pe scenă la baterie cu toate onorurile!
Artistul trebuie ca prin muzică să incite publicul atât la mișcare – de la bătutul tactului cu piciorul până la dans – cât și la cântat, situații în care concertul devine o veritabilă terapie în masă. Asta încerc să fac de fiecare dată cu audiențele de pe diverse meridiane. De exemplu, la Sunny Beach, am cerut microfonul la finalul unui recital destul de apatic al unor artiști locali, reușind să pun în mișcare circa 150 turiști europeni. Similar, la Cazinoul din Sinaia am animat o sală cu peste 1.000 de cardiologi la gala congresului.
Cum reușești să menții echilibrul între performanța tehnică și expresivitatea artistică de la muzica clasică la stilurile jazz-rock-pop?
Nu este ușor, mai ales în muzica cultă unde perfecțiunea tehnică absoarbe o parte importantă a energiei artistului. Este doar unul dintre motivele pentru care, cu tot respectul pentru clasici, repertoriul meu actual este jazz-rock-pop cu influențe folclorice unde pot să îmi exprim optim mesajul artistic. În ceea ce privește muzica sacră, îl consiliez pe tatăl meu.
În albumele și spectacolele tale transmiți mesaje sociale și culturale. Cum vezi rolul muzicii în educarea și inspirarea oamenilor în societatea contemporană?
În repertoriul internațional există o pleiadă de piese muzicale care transmit mesaje emoționante, de la descurajarea consumului de droguri in Another One Bites The Dust la ridicarea moralului celor privați de libertate în Jailhouse Rock.
La mine sunt prioritare piesele inspirate din viață. Prima mea compoziție, La Mulți Ani, România! a fost realizată în urmă cu șapte ani cu un mesaj patriotic clar pentru Centenarul Marii Uniri. În piesa Asistenta din albumul HeartBeat 2, transmit un mesaj de empatie și susținere pentru eforturile depuse de profesioniștii din arena clinică. Mesajele emoționante sunt esențiale în actul artistic, motiv pentru care le voi utiliza și în viitor.
Care sunt provocările și satisfacțiile de a fi artist multidisciplinar și de a integra mai multe genuri muzicale într-o carieră unică?
Muzica este unică, dar nu toți înțeleg și mai ales nu toți simt acest lucru. Totuși, la nivel global, tendința este spre hibridizarea genurilor muzicale, de la jazzul simfonic al lui George Gershwin la jazz-rock-ul lui Herbie Hancock, de la latino-jazz-ul lui Chick Corea la rock-ul cu elemente de operă al lui Freddie Mercury. La noi, folclorul este prima oară valorificat simfonic de George Enescu, în armonii de jazz de Johnny Răducanu și în stilul rock de Phoenix. Un muzician de top reproduce extemporaneu orice și, având un bagaj muzical din toate genurile, hibridizarea se face în mod natural!
Privind spre viitor, ce proiecte și inițiative creative și educaționale ai în plan pentru a face muzica și terapia prin muzică accesibile unui public cât mai larg?
Consecutiv susținerii tezei, de câteva luni am demarat proiecte post-doctorale în care, alături de compoziție, performanță scenică și activitate didactică, terapia prin muzică constituie o preocupare definitorie pe toată durata vieții. Chiar dacă există diverse stiluri, muzica este una, iar valențele sale terapeutice sunt certe, cu condiția plierii pe gusturile recipienților. Nu dezvolt prea mult planurile, faptele vor vorbi.
Pe de altă parte, pe fondul stresului din zilele noastre, cam toți avem nevoie de muzică. În țările avansate, terapia prin muzică se practică pe scară largă, inclusiv în spitale. Prin concertele noastre, dorim pe de o parte să binedispunem publicul în totalitate, iar pe de altă parte avem grijă ca fiecare individ din audiență să se regăsească cu ceva agreabil în demersul artistic.
În sfârșit, terapia prin muzică nu se limitează la audiții, de aceea încurajăm oamenii să cânte, să improvizeze sau chiar să compună! O muzică adecvată ajută în numeroase situații clinice, cu o mențiune specială pentru persoanele neurodivergente. Dar, repet, suntem deschiși pentru toți cei care doresc să-și amelioreze viața prin puterea muzicii!
