Avem plăcerea de a vă prezenta ediția 2025 a Catalogului Firmelor, Instituțiilor și Întreprinzătorilor din Argeș, publicație ajunsă la cea de-a XXVIII-a apariție. Realizat sub sigla ARGEȘ PRESS, marcă înregistrată la OSIM, Catalogul s-a impus ca un brand solid în peisajul editorial românesc, beneficiind de experiența ziarului „Argeșul”, prezent de 36 de ani în presa tipărită și de 27 de ani în mediul online. Catalogul Firmelor, Instituțiilor și Întreprinzătorilor din Argeș reunește anual cele mai importante instituții publice și private, companii, întreprinzători și personalități locale, remarcabile prin performanță, stabilitate și contribuția lor la dezvoltarea județului.

În cadrul acestui interviu, Constantin Pănescu, antreprenor cu o experiență de peste trei decenii în industrie și patronul METABET CF S.A., vorbește despre începuturile sale în producție, provocările exporturilor, rolul antreprenorului în comunitate și viziunea asupra viitorului industriei. De la investiții și inovație până la implicarea în sport și proiecte locale, discuția conturează parcursul unui om de afaceri care a construit, pas cu pas, una dintre cele mai importante companii industriale din județul Argeș.

Ce v-a determinat să vă orientați spre domeniul industrial și să transformați METABET CF S.A. într-o companie cu succes pe plan internațional?

Partea de producție m-a atras întotdeauna. A fost domeniul care m-a provocat să gândesc, să caut soluții și să creez ceva durabil. Prima mea afacere, în 1991, a fost tot în producție, într-o perioadă în care toți făceau comerț. Îmi place foarte mult să mă implic și să găsesc cele mai bune soluții – iar când văd că reușesc, satisfacția este și mai mare.

Am făcut permanent producție: confecții textile pentru echipamente, confecții metalice, prelucrări metalice, lucrări de reparații. Și astăzi îmi place enorm partea de producție; mă mândresc oriunde merg când văd ceva realizat de mine. De exemplu, prima clădire pe care am construit-o a fost lângă Agenția de Mediu. Am mai construit catedrala din Mioveni, Podul Viilor, precum și podul cu cel mai mare arc parabolic din România, care leagă Mioveniul de Davidești. Lucrăm în continuare în Oradea, Craiova și în multe alte locuri.

M-am străduit mereu să adopt soluții noi și îndrăznețe. Acolo unde alții ezitau, eu spuneam: „Haideți să facem!”. Întotdeauna mi-a plăcut să creez ceva nou.

Cum ați reușit să mențineți creșterea companiei și să vă adaptați strategiile în perioade economice dificile, păstrând profitabilitatea?

Nu am avut niciodată o societate în pierdere. Am avut 6–7 firme pe numele meu și, slavă Domnului, toate au mers bine. Eu nu am cumpărat firme de la stat, ci de la oameni, în momentul în care erau aproape de închidere – și le-am repus pe picioare. Secretul a fost organizarea foarte bună, creșterea productivității și investițiile continue. Fără investiții, orice societate moare în 5 ani. Dar investițiile trebuie susținute cu corectitudine. E niciodată nu am întârziat o zi cu salariile sau cu dările către stat. N-am plătit niciodată penalități la fisc. Iar echipa este esențială – să te înțeleagă ca manager. Și, bineînțeles, e nevoie și de inspirație: să găsești drumul liber, direcția potrivită pentru ceea ce faci.

Care sunt valorile și principiile personale care vă ghidează în modul în care conduceți echipa și luați decizii importante?

Disciplină, seriozitate și prezență – acestea sunt principiile de bază pentru mine. Cred mult în exemplul personal: vin la serviciu la 7:30 și plec ultimul, deși programul începe la ora 8. Am și un mic ritual de dimineață – îmi beau cafeaua, citesc ziarul, fumez o țigară – apoi încep treaba. În tot ceea ce fac, principiul meu rămâne același: pentru mine nu există „nu se poate”, există doar „nu vreau”.

În dezvoltarea exporturilor METABET, care a fost cea mai mare provocare și cum ați depășit-o?

Cea mai mare provocare a fost chiar la început, când am cumpărat METABET-ul. Compania avea un client în Franța de aproape 20 de ani, dar contractul era pe pierdere. Cam prin anul 2000 am spus „Stop, oprim colaborarea!”. A fost un șoc pentru toată lumea, pentru că ne bazam pe acel contract. Timp de un an am negociat un nou preț, atât în Franța, cât și în România, iar în final am reușit să readucem colaborarea pe linia corectă.

Au fost și alte provocări importante la export. De exemplu, am realizat trei macarale portuare pentru portul Hamburg – prima noastră relație directă cu germanii. Am construit o piesă imensă, de 60 de metri lungime, 5 metri lățime și 3,5 metri înălțime – brațul macaralei. Au am avut lucrări extrem de complexe. În general, ne-am concentrat pe infrastructură, iar în prezent producem aparate antiseismice pentru centrale nucleare. Provocările sunt multe, dar tocmai ele ne motivează să mergem mai departe.

V-ați implicat în proiecte imobiliare. Cum vedeți rolul antreprenorului în dezvoltarea comunității?

Consider că un antreprenor are obligația de a gândi pe termen lung și de a contribui la dezvoltarea comunității în care își desfășoară activitatea. Proiectele imobiliare în care sunt implicat fac parte dintr-o viziune de viitor pentru zonă: aici se va forma, în timp, un cartier nou, iar industria se va reloca treptat. Vom începe cu primele blocuri din zona mall-ului, iar întregul proiect se va extinde pe o perioadă de aproximativ 10 ani. Nu este un demers urgent, pentru că producția rămâne prioritatea mea, dar este un pas necesar pentru dezvoltarea orașului.

Cum reușiți să combinați pasiunea pentru fotbal și alte interese cu responsabilitățile de management?

În ceea ce privește fotbalul, implicarea mea a fost sufletească. Fotbalul este sportul rege în România. Am jucat și eu în copilărie, inclusiv la FC Argeș. M-am implicat pentru că simt că trebuie să facem ceva și pentru sport. Avem o bază sportivă excelentă. Și, sincer, am trăit vremurile lui Dobrin – era un idol.

Fotbalul rămâne o pasiune, dar managementul unei companii complexe vine pe primul loc. Îmi structurez bine timpul și încerc să mențin un echilibru. Mă implic în sport din afecțiune pentru comunitate și pentru tradiția fotbalului argeșean.

Ce strategii implementați pentru a menține compania inovativă și competitivă pe piața internațională?

Strategia noastră se bazează în primul rând pe investiții continue, mai ales în tehnologie și în zona de proiectare, unde folosim tot mai mult inteligența artificială. Robotizarea este esențială, însă noi lucrăm foarte mult pe unicate – iar aici lucrurile sunt mai complicate. Este greu să găsim oameni cu pregătirea necesară: specialiști care să știe desen tehnic, geometrie, procese de prelucrare. Meseriașii buni sunt tot mai rari.

Din acest motiv am investit în utilaje performante, care să suplinească, pe cât posibil, lipsa forței de muncă calificate și să crească precizia și productivitatea. Viitorul este clar în direcția robotizării, însă pentru producția de unicate tehnologia trebuie să mai evolueze. Cu toate acestea, urmărim constant soluții noi, astfel încât să rămânem competitivi și să putem realiza produse pe care alții nu le pot face.

Privind întreaga carieră, care este principiul după care vă ghidați în luarea deciziilor și ce a contribuit cel mai mult la succesul METABET?

Pentru mine, succesul METABET se bazează pe inovație și pe capacitatea de a face ceea ce alții nu pot. Filosofia mea este să identific nișe, să descopăr piețe noi și să cresc constant productivitatea. Concurența este sănătoasă, dar adevărata diferență o face capacitatea de a aduce mereu ceva unic.

În România, una dintre provocările majore este mentalitatea legată de muncă și lipsa meseriașilor bine pregătiți. Mulți tineri termină o școală profesională, dar nu au abilitățile de bază necesare. Formarea unui muncitor bun durează ani de zile. Din această cauză, am început să recrutăm și oameni din străinătate, din țări precum Bangladesh sau Pakistan, pentru a completa lipsa de specialiști locali.

METABET este cea mai veche fabrică din județul Argeș, înființată în 1894; a devenit independentă din 1915. Este o responsabilitate imensă să continui această tradiție și să o duci mai departe, menținând excelența și inovația care ne-au definit de-a lungul timpului.

În cadrul acestui interviu, Constantin Pănescu, antreprenor cu o experiență de peste trei decenii în industrie și patronul METABET CF S.A., vorbește despre începuturile sale în producție, provocările exporturilor, rolul antreprenorului în comunitate și viziunea asupra viitorului industriei. De la investiții și inovație până la implicarea în sport și proiecte locale, discuția conturează parcursul unui om de afaceri care a construit, pas cu pas, una dintre cele mai importante companii industriale din județul Argeș.

Ce v-a determinat să vă orientați spre domeniul industrial și să transformați METABET CF S.A. într-o companie cu succes pe plan internațional?

Partea de producție m-a atras întotdeauna. A fost domeniul care m-a provocat să gândesc, să caut soluții și să creez ceva durabil. Prima mea afacere, în 1991, a fost tot în producție, într-o perioadă în care toți făceau comerț. Îmi place foarte mult să mă implic și să găsesc cele mai bune soluții – iar când văd că reușesc, satisfacția este și mai mare.

Am făcut permanent producție: confecții textile pentru echipamente, confecții metalice, prelucrări metalice, lucrări de reparații. Și astăzi îmi place enorm partea de producție; mă mândresc oriunde merg când văd ceva realizat de mine. De exemplu, prima clădire pe care am construit-o a fost lângă Agenția de Mediu. Am mai construit catedrala din Mioveni, Podul Viilor, precum și podul cu cel mai mare arc parabolic din România, care leagă Mioveniul de Davidești. Lucrăm în continuare în Oradea, Craiova și în multe alte locuri.

M-am străduit mereu să adopt soluții noi și îndrăznețe. Acolo unde alții ezitau, eu spuneam: „Haideți să facem!”. Întotdeauna mi-a plăcut să creez ceva nou.

Cum ați reușit să mențineți creșterea companiei și să vă adaptați strategiile în perioade economice dificile, păstrând profitabilitatea?

Nu am avut niciodată o societate în pierdere. Am avut 6–7 firme pe numele meu și, slavă Domnului, toate au mers bine. Eu nu am cumpărat firme de la stat, ci de la oameni, în momentul în care erau aproape de închidere – și le-am repus pe picioare. Secretul a fost organizarea foarte bună, creșterea productivității și investițiile continue. Fără investiții, orice societate moare în 5 ani. Dar investițiile trebuie susținute cu corectitudine. E niciodată nu am întârziat o zi cu salariile sau cu dările către stat. N-am plătit niciodată penalități la fisc. Iar echipa este esențială – să te înțeleagă ca manager. Și, bineînțeles, e nevoie și de inspirație: să găsești drumul liber, direcția potrivită pentru ceea ce faci.

Care sunt valorile și principiile personale care vă ghidează în modul în care conduceți echipa și luați decizii importante?

Disciplină, seriozitate și prezență – acestea sunt principiile de bază pentru mine. Cred mult în exemplul personal: vin la serviciu la 7:30 și plec ultimul, deși programul începe la ora 8. Am și un mic ritual de dimineață – îmi beau cafeaua, citesc ziarul, fumez o țigară – apoi încep treaba. În tot ceea ce fac, principiul meu rămâne același: pentru mine nu există „nu se poate”, există doar „nu vreau”.

În dezvoltarea exporturilor METABET, care a fost cea mai mare provocare și cum ați depășit-o?

Cea mai mare provocare a fost chiar la început, când am cumpărat METABET-ul. Compania avea un client în Franța de aproape 20 de ani, dar contractul era pe pierdere. Cam prin anul 2000 am spus „Stop, oprim colaborarea!”. A fost un șoc pentru toată lumea, pentru că ne bazam pe acel contract. Timp de un an am negociat un nou preț, atât în Franța, cât și în România, iar în final am reușit să readucem colaborarea pe linia corectă.

Au fost și alte provocări importante la export. De exemplu, am realizat trei macarale portuare pentru portul Hamburg – prima noastră relație directă cu germanii. Am construit o piesă imensă, de 60 de metri lungime, 5 metri lățime și 3,5 metri înălțime – brațul macaralei. Au am avut lucrări extrem de complexe. În general, ne-am concentrat pe infrastructură, iar în prezent producem aparate antiseismice pentru centrale nucleare. Provocările sunt multe, dar tocmai ele ne motivează să mergem mai departe.

V-ați implicat în proiecte imobiliare. Cum vedeți rolul antreprenorului în dezvoltarea comunității?

Consider că un antreprenor are obligația de a gândi pe termen lung și de a contribui la dezvoltarea comunității în care își desfășoară activitatea. Proiectele imobiliare în care sunt implicat fac parte dintr-o viziune de viitor pentru zonă: aici se va forma, în timp, un cartier nou, iar industria se va reloca treptat. Vom începe cu primele blocuri din zona mall-ului, iar întregul proiect se va extinde pe o perioadă de aproximativ 10 ani. Nu este un demers urgent, pentru că producția rămâne prioritatea mea, dar este un pas necesar pentru dezvoltarea orașului.

Cum reușiți să combinați pasiunea pentru fotbal și alte interese cu responsabilitățile de management?

În ceea ce privește fotbalul, implicarea mea a fost sufletească. Fotbalul este sportul rege în România. Am jucat și eu în copilărie, inclusiv la FC Argeș. M-am implicat pentru că simt că trebuie să facem ceva și pentru sport. Avem o bază sportivă excelentă. Și, sincer, am trăit vremurile lui Dobrin – era un idol.

Fotbalul rămâne o pasiune, dar managementul unei companii complexe vine pe primul loc. Îmi structurez bine timpul și încerc să mențin un echilibru. Mă implic în sport din afecțiune pentru comunitate și pentru tradiția fotbalului argeșean.

Ce strategii implementați pentru a menține compania inovativă și competitivă pe piața internațională?

Strategia noastră se bazează în primul rând pe investiții continue, mai ales în tehnologie și în zona de proiectare, unde folosim tot mai mult inteligența artificială. Robotizarea este esențială, însă noi lucrăm foarte mult pe unicate – iar aici lucrurile sunt mai complicate. Este greu să găsim oameni cu pregătirea necesară: specialiști care să știe desen tehnic, geometrie, procese de prelucrare. Meseriașii buni sunt tot mai rari.

Din acest motiv am investit în utilaje performante, care să suplinească, pe cât posibil, lipsa forței de muncă calificate și să crească precizia și productivitatea. Viitorul este clar în direcția robotizării, însă pentru producția de unicate tehnologia trebuie să mai evolueze. Cu toate acestea, urmărim constant soluții noi, astfel încât să rămânem competitivi și să putem realiza produse pe care alții nu le pot face.

Privind întreaga carieră, care este principiul după care vă ghidați în luarea deciziilor și ce a contribuit cel mai mult la succesul METABET?

Pentru mine, succesul METABET se bazează pe inovație și pe capacitatea de a face ceea ce alții nu pot. Filosofia mea este să identific nișe, să descopăr piețe noi și să cresc constant productivitatea. Concurența este sănătoasă, dar adevărata diferență o face capacitatea de a aduce mereu ceva unic.

În România, una dintre provocările majore este mentalitatea legată de muncă și lipsa meseriașilor bine pregătiți. Mulți tineri termină o școală profesională, dar nu au abilitățile de bază necesare. Formarea unui muncitor bun durează ani de zile. Din această cauză, am început să recrutăm și oameni din străinătate, din țări precum Bangladesh sau Pakistan, pentru a completa lipsa de specialiști locali.

METABET este cea mai veche fabrică din județul Argeș, înființată în 1894; a devenit independentă din 1915. Este o responsabilitate imensă să continui această tradiție și să o duci mai departe, menținând excelența și inovația care ne-au definit de-a lungul timpului.