Bustul din bronz de lângă clădirea Teatrului „Al. Davila” străluceşte în bătaia soarelui şi atrage atenţia. Personajul înfăţişat are figura omului hotărât, trăsături bine redate de sculptor, „privirea” aţintită înainte redând ideea unui om care scrutează orizontul, chiar dacă pe direcţie se interpun câteva barăci în care se vând haine şi obiecte de artizanat. Vreme îndelungată, mulţi n-au mai ştiut despre cine e vorba, iar unii făceau diverse glume, cum că, dăltuit în bronz, ar fi actorul piteştean Vasile Pieca sau unul dintre Brătieni… Ba o bătrână spunea că pe soclu ar sta însuşi Sfântul Anton, care are legătură cu biserica romano-catolică de alături… Alţii ştiau însă că acolo este bustul dramaturgului Alexandru Davila, părintele spiritual al teatrului, însă toată lumea era nedumerită din cauza lipsei unei inscripţii cu numele său. În paginile ziarului nostru am semnalat acest fapt şi am făcut apel la directorul Matei Varodi să ia măsura cuvenită. Şi, în sfârşit, ieri, pe soclul impunător al bustului a apărut din nou lipită o placă din marmură albă, de mici dimensiuni, pe care stă inscripţionat: „Alexandru Davila, 1862-1929”. Salutăm acest lucru, însă ceva tot lipseşte. În stil tipic românesc al lucrurilor făcute bine pe jumătate, pe acea placă n-a fost trecut numele sculptorului şi anul desăvârşirii operei. Sau poate că suntem noi prea pretenţioşi…
Autor: Eduard Tomaziu
