Mâzgăleli ale pereţilor, în diverse scopuri, existau încă din Antichitate. De la cuvinte porcoase şi caricaturi politice, până la simple desene fără altă utilitate decât efectul mai mult sau mai puţin artistic, însemnele grafice au atins, astăzi, apogeul, devenind un fel de marcă a urbanizării în care nici măcar nu mai distingem „semnături” distincte, ci mesaje, foarte multe grosolane, care pot fi reduse la o singura frază: „Pe aici am trecut noi, cei care vrem să murdărim oraşul şi o facem tocmai pentru că nu e voie!” Un asemenea loc „pitoresc” am întâlnit lângă fosta Casă a Căsătoriilor din Piteşti.
Curtea instituţiei în care, ani buni, a funcţionat serviciul Stării Civile este locul de întâlnire a liceenilor din Piteşti care trag un fum, chipurile, pe furiş. Elevii care au avut prin buzunare nu doar ţigări, ci şi instrumente de scris (pixuri, carioci, rotring-uri) şi-au lăsat autografele pe pereţi. Aşa se face că blocul de piatră ambiental cu arcadă ce le oferea, nu demult, proaspeţilor însurăţei decorul perfect pentru a se fotografia după eveniment a devenit un fel de… zid al plângerii şi al injuriilor, fiind zugrăvit cu expresii obscene şi desene ciudate, multe dintre ele fiind vulgare.
În amalgamul de semne şi însemne am descoperit şi câteva strofe citate din muzica urbană de pe piaţa underground, de genul: „Dacă mă întrebi sunt cu ei, mereu am fost cu ei. Nu sunt cu tine, sunt cu oamenii mei!” (Fraţii Grime) sau „Fă-mă nebun, spune-mi că visez prea mult, dar nu îmi spune că n-am pentru ce să lupt” (Nane).
Pe zidul din curtea fostei Case a Căsătoriilor au fost scrijelite cu pixul şi mesaje cu adresant: „Dacă vrei asta, vreau să ştii că te iubesc”, „Până la lună şi înapoi”, „Dezgroapă-mi amintirile uitate”, „Degeaba ai gură dacă ştii doar să jigneşti” etc.
Probabil că această subcultură urbană va dispărea din această zonă, întrucât imobilul a fost retrocedat, intrând deja în procesul de reabilitare.
Mirela NEAGOE
