În 1966, regizorul francez François Truffaut realiza un film după cartea lui Ray Bradbury cu același titlu, Fahrenheit 451, din 1953. Câți dintre dumneavoastră își mai aduc aminte de acest film? Câți dintre dumneavoastră ați citit acesta carte, aș zice, profetică? Vă voi aminti subiectul pe scurt. Scriitorul a avut o viziune foarte clară și tragică, în același timp, a ceea ce va urma în viitorul apropiat al omenirii. Aș sublinia în viitorul lui care a devenit prezentul nostru!
O instanță decizională, dar invizibilă, hotărăște printr-un reprezentant al pompierilor, Montag, să distrugă toate cărțile prin ardere la temperatura de 451 de grade Fahrenheit, adică aproximativ 233 grade Celsius, la care hârtia este distrusă. Incendierea cărților – care amintește de tragicele momente istorice când celebrele biblioteci ale lumii antice au fost distruse – este, desigur, și o metaforă a momentului 1939, când naziștii au invadat Polonia și au dat foc bibliotecii evreiești din Liublin, care număra aproximativ 40.000 de volume. Distrugerea cărților echivalează cu amputarea unor părți ale istoriei culturii și civilizației omenești. Bibliotecile din Alexandria, Constantinopol, Bagdad, Celsus din Efes, Nalanda, situată în nord-estul Indiei de astăzi, toate au fost incendiate, voit sau nevoit, și, astfel, mii de volume, de papirusuri scrise în persană, aramaică, ebraică au fost distruse. Biblioteca din Nalanda, de exemplu, construită în timpul dinastiei Gupta, cuprindea trei clădiri distincte, împărțite la rândul lor în secțiuni și care adăposteau pe discipline și domenii sute de mii de manuscrise sacre, dar şi texte de gramatică, logică sau astronomie.
Să ne amintim și de un alt moment nu prea îndepărtat de prezentul nostru! Instaurarea comunismului în România, când aristocrații, mai ales cei ai spiritului, trebuiau să dispară într-un fel sau altul. Un timp când comuniștii harnici au ars «grămezi» întregi de cărți din biblioteca Brătienilor, «dușmani» ai poporului, în parcul conacului Florica, la Ștefănești! Această bibliotecă a fost parte incendiată, parte risipită (adăpostea peste 5.000 de volume, multe cărți despre istoria neamului românesc). Este o practică a dictaturii ignoranței, de-a lungul timpului! De ce? Simplu: cartea reprezintă un pericol pentru că te învață să gândești, să compari, să analizezi, să ai păreri și să iei atitudini!
Dar să revenim la cartea/filmul care este punctul de plecare a acestor câtorva considerații updatate. Două imagini pregnante din filmul lui Truffaut m-au marcat profund. Prima, a incendierii cărților, secvență de un puternic dramatism existențial și istoric.
A doua, o imagine simbolică, a oamenilor-cărți, care trimite la ideea rezistenței culturii prin Carte, dar și a speranței că ea nu poate fi distrusă cu atâta ușurință câtă vreme oamenii citesc, îi memorează conținutul și trimit mai departe, în viitor, elementele necesare reconstrurii unei societăți umaniste. Contextul – care părea probabil halucinant la acel moment pentru spectatori, cu atât mai mult cu cât filmul era considerat SF – se dovedește a fi unul de mare actualitate, cel puțin așa după cum observăm în jurul nostru astăzi. Cartea este înlocuită de tehnologie, cititul cărților – de multe ori voluminoase și «greoaie», cu prea multe idei și ambiguități – cu televizorul, care modifică psihologia percepției. Studiul, gândirea analitică și comparatistă sunt reduse la «vizionare». Statul la televizor devine esența noii societăți tehnologizate. De aici, la simplificarea informației care durează cam cât un TikTok la dispariția totală a cărților, a Bibliotecii, nu este decât un pas! Oamenii se degradează, își pierd individualitatea conștientă, devenind o masă informă, abuzează de droguri și de alcool, uită constant și gradat cuvintele și denumirea multor lucruri care-i lega de un context concret, definit istoric, înscriindu-se într-o realitate desemantizată, dominați de tot felul de frici și găsind refugiul și tratamentul spaimelor lor în programele inepte și absurde ale unei televiziuni care pare preocupată doar de aspecte exterioare, ca frumusețea doamnelor sau îngrijirea mediului casnic. Drept pentru care, oamenii nu mai ies pe străzi și stau lipiți de ecrane!
Vi se pare cunoscut? Să ne uităm cu atenție în jur! Ce vedem pe străzi, în toată mass-media, în toate clipurile publicitare, în filme sau concursuri și festivaluri naionale sau internaționale etc.?
Să analizăm puțin și a doua imagine, a oamenilor-cărți, legată cumva de «trezirea» lui Montag! Cel care, teoretic, prin funcția pe care o ocupă, are datoria de a stinge incendiile și de a salva persoanele aflate în pericol, capătă acum o nouă poziție: aceea de incendiator! Așadar va incendia bibliotecile chiar și cu proprietarii lor, în cazul în care aceștia s-ar împotrivi! Cărțile sunt privite ca fiind cel mai mare «dușman» al oamenilor, pentru că ele le induc starea de nefericire și îi fac nemulumiți de propriile lor vieți. Imaginați-vă starea de exaltare și a pompierilor, dar și a spectatorilor care, văzând cum ard cărțile, sunt cuprinși de o bucurie barbară! Evident, pompierii sunt primii care jubilează, dând impresia unor sălbatici care-și satisfac apetitul, aruncând în flăcări saci întregi de cărți. Nu e de ignorat schimbarea atitudinii pompierului-șef, Guy Montag, cel care, la început, este stăpânit de un mare zel ignitiv, de purificare, dar care apoi, după o întâlnire crucială, vrea să vadă, înainte de a le arde, despre ce este vorba în cărți.
Cine îi deschide ochii? O fată și un profesor! Fata, Femeia, cea care simbolic dă naștere, naște viață, reunește prin acest proces trecutul și viitorul. Și Profesorul care, instruind, deschide spiritul spre viitor. Iată, deci, pe cei care îl fac pe Montag să vadă! Și el începe să silabisească, să urmărească cu degetul cuvânt după cuvânt, în sfârșit, să citească, curios să afle ce se găsește în acele pagini. Când începe să înțeleagă, îndoiala își face loc în mintea lui. Începe să-și pună întrebări! Află! Descoperă!
Dar să revenim la realitatea actuală! Ce vedem în jurul nostru, în lumina celor descrise până aici? Publicități infantile, filme lipsite de substanță, dar pline de violență și de scene de o mare agresivitate și vulgaritate (nerecomandate celor de 13 ani!), programe de entertainment care au devenit o constantă a televiziunilor, indiferent de culoare, care promovează până la absurd epidermicul și superficialul, ca și TikTok-ul, de altfel, divertismentul deșănțat cu etalarea amănuntelor fizice și tot astfel de emisiuni care au înlocuit, încetul cu încetul, valoarea, că este vorba despre valoarea artistică sau/și valoarea spirituală. Foarte mulți tineri refuză pur și simplu cartea, lectura, descoperirea prin intermediul scriitorilor a altor lumi, a altor experiențe, a altor moduri de a gândi și de a se exprima. Este de-a dreptul deprimant să vezi această degradare lentă, constantă și, aparent, inevitabilă, care duce la înregimentare, la uniformizare, la construirea de tipare atitudinale și verbale. A-i scoate pe unii din acest «habitus», încercând să-i convingi să vadă altceva decât ceea ce le-a fost imprimat în subliminal echivalează cu o mică revoltă, «nu-mi respecți personalitatea», care duce,de foarte multe ori, în funcție de educație, la agresivitate.
Asistăm, așadar, la un alt fel de incendiere profetizată, de altfel, de scriitor: distrugerea cărților prin ignorare, prin indiferență, prin dispreț. Dispar librăriile și sunt înlocuite de case de jocuri și pariuri sau de minimarketuri, praful gros al uitării se așază pe cărțile din biblioteci…
Întrebările lansate de cartea lui Bradbury cu privire la viitorul omenirii destinat unui faliment quasi-total, prin anularea spiritului își găsesc totuși prin convertirea lui Montag (în germană, Montag înseamnă luni, deci e vorba despre un început!) și prin imaginea simbolică a oamenilor-cărți, un răspuns plin de speranța revenirii la cultura cititului. Există în final o sclipire de optimist a unui nou început, pe care aș vrea să o împărtășesc….
Și aș vrea să cred că această tendință de a oculta cartea este vremelnică, că oamenii se vor reîntoarce la valorile literare și spirituale, la deschiderea spre alte lumi pe care ele le promit. Și îmi place să cred că simbolul păsării Phoenix care renaște din propria cenușă va redefini acest moment din istoria ciclică a omenirii.
* Fahrenheit 451 Update
Crina ZĂRNESCU
Un Comentariu
Anonim
As fi inclinat sa dau dreptate autoarei daca n-as fi observat ca in mintea domniei sale cartea se confunda cu „productia” unui scriitor (eliminand din discutie cartile de stiinta, ca si cum numai arta e buricul existentei), si mai ales ca ignora ideea de carte in format electronic. Din aceasta perspectiva, lamentarile auctoriale sunt la fel de primitive precum ar fi jelania unui scrib care deplange disparitia papirusului in favoarea tiparului.