SINDROMUL BURNOUT
Prof. univ. dr. neurochirurg Alexandru Vlad CIUREA, membru de onoare al Academiei Române.
Cu siguranță că va mai curge multă apă pe Argeșul dv. drag, până când inteligența artificială va reuși, cum promite, să ne asigure nemurirea. Până atunci, sfatul de neurolog care a văzut multe și a rezolvat nenumărate cazuri de derapaje de la evoluția firească a corpului, dat nouă în unic exemplar, este ”să aveți grijă de sănătatea creierului dv”. Da, a creierului, acea ”masă de materie cerebrală cenușie și umedă, capabilă să efectueze milione de calcule, să creeze capodopere, să ne minuneze clipă de clipă prin ce face, prin ce gândește și alcătuiește. Și când spun asta mă gândesc la Beethoven, Shakespeare, Michelangelo, Einstein, iar mai de curând la cei ce au creat fizica cuantică, o enigmă pe care n-am descifrat-o încă. Dacă ar fi să monitorizăm volumul de activitate al creierului nostru, specialiștii au calculat că el prelucreză și transmite atâtea informații încât poți ocoli de câteva ori pământul, adăugând zerouri după unu, sau echivalează cu mai multe particule de cât are universuri nostru cunoscut. Este uluitor cu câtă inteligență suntem înzestrați și de câte combinați este el capabil, în activitățile sale de veghe, de somn profund, și vis!
Sistemul nostru nervos are totuși o putere finită de absorție de informații, pe care le prelucrează și apoi dă răspunsurile. În cazul în care numărul acesta de informații, de solicitări sau prelucrări depășește capacitatea lui de procesare, se ajunge la o stare de oboseală, de epuizare a activității sistemului nervos. Toate acestea duc la scăderea performanței în mai tot ce facem, dar mai ales la locul nostru de muncă. Nu este ceva rar, stresul aproape că devine cronic, mai ales când activitatea sa este intelectuală. Inițial apare o epuizare emoțională, apoi o depersonalizare, care vine la pachet cu o atitudine de detașare, cu răspunsuri negative, cu pierderea sensului a ceea ce faci, în fine, la nivel profesional încep să apară rezultate și productivitate scăzute. Toate aceste fenomene care sunt un sindrom psihic se însoțesc cu un număr foarte important de elemente clinice, respectiv pacientul reclamă oboseală, insomnie, diminuarea energiei, plictiseală, iritare, neîncredere în propria persoană, dar și-n cei din jur. Acestei forme de neurastenie, poate fi recunoscut ușor, iar specialiștii au convenit să-l denumească sindromul burnout.
Ce se întâmplă la nivel fizic? O epuizare a structurilor nervoase. Cade în primul rând elementul de apărare a celulei nervoase, elementul care-i dă imbold și care se numește mielină. Astfel, apare pe sistemul nervos zone de demielienizare, care sunt recunoscute, mai ales la persoanele nonhipertensive. Deci nu sunt cauzate de alte leziuni, la persoanele care nu au scleroză multiplă. Acesta este fenomenul de burnout și este destul de grav, fiindcă perpetuarea și propagarea lui pot să conducă la înmulțirea zonelor de demielienizare și implicit la boli neurodegenerative pe măsură ce pacientul înaintează în vârstă.
Ce-i de făcut, cum tratăm această boală cronică? Se impune obligatoriu să nu cerem creierului să facă mai mult! Prima regulă de respectat pentru odihnă este ”regula celor trei 8”: 8 ore de lucru, 8 ore de administrație și 8 ore de somn. Când vorbim de odihnă, nu ne referim doar la somn, ci la tot ce ne creează o ambianță plăcută, relaxată, tonică, optimistă. Al doilea pas constă în evitarea stresului care duce la epuizarea sistemului nervos.
Dacă serviciul pe care-l faceți, vă stresează, evitați-l pe cât puteți fiindcă pășiți pe un teren minat și vă poate duce la dezastru. In fine, concediul să fie făcut într-un mediu ambiant plăcut, relaxant, cu verdeață în jur. Nu apelați la stimulente ( cafea, ciocolată), pentru a forța sistemul nervos. Este greșit, chiar dacă ești tânăr și sistemul nervos încă rezistă. Dar, atenție, nu faceți altceva decât să-l stoarceți ca pe o lămâie. Mai devreme sau mai târziu, celula nervoasă va face decontul negativ. Or puterea noastră stă în mintea noastră, de ce am risipi ”aurul” a cărui valoare, ca număr de neuroni, din păcate, scade, nu crește. Cu vârsta, desigur! În bună măsură, speranța noastră de viață depinde de zestrea genetică, pe care o moștenim, dar pe care trebuie s-o și întreținem cu infinită grijă, ca să nu ajungem la sindromul burnout. Și ca să nu ajungem, trebuie să ne asigurăm că ne hrănim echilibrat, cu alimente ușor de digerat, care să nu aglomereze caloriile în corp, mai ales dacă nu prestați muncă fizică pentru a le anihila.
Durata noastră medie de viață nu depinde doar de uzura celulelor, ci de o moștenire a speciei pe care pentru supraviețuire a acumulat-o în milioane de ani. Avem în noi un ”contor” biologic, gene responsabile cu îmbătrânirea și moartea, iar ADN-ul nostru face ce trebuie. Vine, iată, inteligența artificială să umble la ceas, să-l potrivească astfel încât să putem îmbunătăți sănătatea, să creștem longevitatea, să obținem odată și odată chiar nemurirea. Că asta ne dorim, nu? O fi bine, o fi rău, mai avem timp să ne gândim la partea etică a problemei.
Dar până atunci, noi trebuie să rezolvăm tratamentul pentru sindromul Burnout, să vedem ce se întâmplă în zonele unde se impune detoxifierea cerebrală. Spun asta pentru că suntem intoxicați cu informații care se succed amețitor și aiuritor, iar dacă ați ajuns aici luați distanță de ”cuceririle” societatii computerizate și informatizate. Deschideți televizorul numai dacă este strict necesar să vă informați, nu să vă … enervați. Evitați, pe cât posibil, și discuțiile în contradictoriu, și activitatea ”în forță”, ca să nu vă întâlniți mai târziu cu boli ca Parkinson-ul, Alzheimer-ul. Care, de regulă, sunt boli degenerative ale persoanelor politice cu predilecție. Dar nu doar ale lor! Sigur, nu doresc să vă sperii aici cu viziuni apocaliptice, știința este făcută să ne ajute, să ne explice fenomenele care se întâmplă cu noi și-n jurul nostru, intenție și a articolului de față care rezumă un fragment din cartea mea ”Sănătatea creierului pe înțelesul tuturor”.
