Subiectul este vast şi menirea noastră în spaţiul restrâns al cotidianului este de a prezenta publicului larg cunoştinţe generale, măsuri de prevenţie şi sfaturi practice pentru cei atinşi de boală.
Aducerea aminte a câtorva cazuri din practica medicală mi se pare mai sugestivă decât prezentarea de meticuloase date medicale.
Chiar în perioada de început a secundariatului la Clinica Medicală Colţea din Bucureşti am internat în salonul unde eram repartizat proaspăt învăţăcel, sub îndrumarea unui distins medic primar, o pacientă supraponderală în vârstă de 57 de ani, cu un membru inferior tumefiat şi dureros în întregul lui. Suferea de o tromboflebită profundă de circa 10-12 zile şi venea din provincie. Medicul primar i-a iniţiat tratamentul cu heparină nefracţionată – 1 f. a 5000 µ intravenos la 4 ore. A doua zi de dimineaţă, la ora 7,30, n-am mai găsit-o la salon. Murise cu 3 ore în urmă. La autopsia care atunci era obligatorie, în prezenţa secundarului de salon (eu eram acela), medicul anatomopatolog a găsit un embol uriaş, ca un tirbuşon lung de aproape 20 cm, la bifurcaţia arterei pulmonare. Cauza decesului – embolia pulmonară. Migrase în cursul nopţii din vena femurală dreaptă.
Al doilea caz, în urmă cu 3 ani, o prietenă de familie în vârstă de 63 de ani, care avusese în antecedente o tromboflebită profundă femurală şi se ştia cu un trombus remanent pe peretele venos. Era de 5 ani în observaţia mea sub tratament anticoagulant. M-a solicitat telefonic în jurul orei 10.00 şi am plecat rapid de la policlinică, s-o văd la domiciliu. Acolo am aflat că, de 5 luni, un tânăr cardiolog cu reputaţie îi oprise tratamentul anticoagulant. În cardiologia modernă se discută încă asupra duratei anticoagulării după episodul acut de tromboză venoasă profundă. Am chemat salvarea şi am trimis-o la Spitalul Judeţean cu suspiciunea clinică de embolie pulmonară. A fost ţinută în observaţie şi tratament în serviciul UPU conform protocolului modern până la confirmarea emboliei pulmonare prin computer-tomograf. În timpul transportului către Secţia ATI, pacienta şi-a dat duhul.
Un al 3-lea caz, un vecin în vârstă de 60 ani, inginer IT, m-a sunat în urmă cu 8 luni – la orele 11.00. L-am invitat la policlinică şi l-am trimis la spital, cu salvarea, pe suspiciunea clinică de embolie pulmonară. Şi el avusese un episod de tromboflebită profundă venoasă la un membru inferior, în urmă cu 3 ani, anticoagulat haotic. A supravieţuit protocolului din UPU, a fost internat la orele 18.00 cu embolie pulmonară şi trăieşte şi azi. Norocul lui a fost că embolusul pulmonar nu a fost suficient de mare să-i producă cordul pulmonar acut mortal. Îl văd în fiecare lună şi l-am anunţat că va face tratament anticoagulant toată viaţa.
Cu speranţa convingerii dumneavoastră că nu-i de glumit cu tromboflebita venoasă profundă şi urmările ei, vă ofer câteva date necesare, menite să vă îndrume în timp util la medic.
Factori de risc ai TVP sunt:
– Imobilizarea prelungită: posttraumatic (fracturi, accidentele vasculare cerebrale, infarctul miocardic acut), intervenţiile chirurgicale (ortopedice, ginecologice, cardiovasculare, abdominale etc.);
– Insuficienţa cardiacă globală avansată;
– Sarcina şi perioada de după naştere (post-partum);
– Zborul cu avionul, cu durata de peste 4-6 ore;
– Cancere diverse în faze avansate;
– Insuficienţa venoasă cronică varicoasă;
– Antecedentele personale sau familiale cu risc de coagulare intravasculară (trombofilii).
Simptome şi semne de TVP:
– Edem evident, dur, la întregul membru inferior, dureros şi cu înroşirea şi creşterea temperaturii tegumentelor deasupra venei afectate de trombus (cheag de sânge);
– Accentuarea durerii la flexia dorsală a piciorului.
Uneori (10% din cazuri) se produce tromboembolismul pulmonar şi apoi examenul clinic, confirmat paraclinic, pune diagnosticul. Şi mai rar se poate produce decesul subit (şi în somn) şi confirmarea emboliei pulmonare se face la necropsie.
Boala tromboembolică, fiindcă acesta este diagnosticul complet, este destul de frecventă în lumea modernă, năpădită de: suprapondere, sedentarism, fumat excesiv, consum de alcool şi stres. Vă sugerăm să fiţi atenţi la stilul dumneavoastră de viaţă şi să mai treceţi din când în când pe la medic, chiar dacă vă daţi sănătoşi-tun, atunci când aveţi vârsta de 50-60 ani şi peste.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
