Există o zi a matematicii în România, există şi una internaţională. Iar anul acesta chiar merită să vorbim despre ele, veţi vedea spre finalul textului de ce.
Ziua „noastră” se numeşte de fapt Ziua matematicii, informaticii şi ştiinţelor naturii, este celebrată pe 10 ianuarie şi a fost adoptată de Senat pe 28 decembrie 2020, de Camera Deputaţilor pe 17 martie 2021 şi promulgată la 15 aprilie 2021. Proiectul a fost iniţiat de Varujan Pambuccian, el însuşi matematician-informatician.
Nu reiau motivări, prevederi privind modul de sărbătorire, amintesc doar că alegerea datei are legătură cu faptul că la 10 ianuarie 1906 se năştea, la Tulcea, fiu al numismatului cu origini năsăudene Constantin I. Moisil, matematicianul Grigore C. Moisil, unul dintre cei mai importanţi matematicieni români (algebrele Lukasievicz-Moisil au intrat în clasificarea AMS a matematicii, unul dintre puţinele nume de matematicieni români prezenţi acolo) şi pionier recunoscut al informaticii (în 1996, IEEE Computer Society i-a acordat, The Computer Pioneer Award, post-mortem; Moisil a murit în 1973, în timpul unei vizite în Canada). Despre activitatea ştiinţifică, didactică, organizatorică, publică a lui Moisil se pot găsi multe informaţii, în biblioteci şi pe internet. A se vedea, în particular, capitolul pe care Solomon Marcus, colaboratorul său mai tânăr, i-l dedică în volumul Din gândirea matematic românească, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975.
De altfel, sunt sigur că cititorul îl ştie pe Moisil cel puţin ca autor de vorbe glumeţe, ironic-înţelepte, risipite prin articole de presă, prin cuvântări, ajunse multe dintre ele „folclorice”. Era pe vremea când „televiziunea făcea savanţi din vedete şi vedete din savanţi” (acum e valabilă mai ales prima parte a constatării), de aceea, orice român ştie că „orice om are dreptul la un pahar de vin; după orice pahar de vin, orice om devine alt om”… Apropo şi de titlul rândurilor de faţă, la mărturisirea unuia care i s-a plâns că este „sătul de matematică până în gât”, Moisil i-a răspuns că „asta e problema, matematica se face de la gât în sus”…
Există, spuneam, şi o Zi Internaţională a Matematicii, instituită de UNESCO din 2019, dar sărbătorită mult mai devreme, în mai multe ţări, sub numele de Ziua Pi. Într-adevăr, este vorba despre 14 martie, în stil americănesc, luna/ziua, identificată cu 3,14, aproximarea curentă a numărului pi. Celebrul număr pi, descoperit şi calculat, cu aproximaţie desigur, de grecii şi chinezii antici. Un număr cu adevărat „special”, nu numai iraţional (cu un număr infinit de zecimale), ci chiar transcendent, spun matematicienii (scuze: nu este soluţia niciunei ecuaţii algebrice cu coeficienţi raţionali…). Culmea este că „sunt mult mai multe” numere transcendente decât netranscendente (algebrice, în jargon), dar nu cunoaştem, cât de cât legate de realitate, decât două, pi fiind unul dintre ele…
Trec la „anul matematic” în curs. Verificaţi, dacă nu credeţi: 2024 este suma cuburilor de la 2 la 9. Doi la puterea a treia plus trei la puterea a treia şi aşa mai departe până la nouă la puterea a treia. Iar anul următor este şi mai şi, este suma cuburilor tuturor celor zece cifre (pentru simplul motiv că zero la cub şi unu la cub fac zero şi, respectiv, 1). Vom mai avea o asemenea potrivire impresionantă peste… un mileniu, pentru că atunci adăugăm un zece la cub şi obţinem 3024, 3025.
Corespunde o asemenea „aliniere” de cuburi şi vreunei alinieri de planete? Nu ştiu, ezoteriştii, numerologii, cititorii în numere şi stele să ne spună. Între timp, să sărbătorim Ziua Pi – anglofonii au un avantaj şi îl folosesc: pi se citeşte „pai”, la fel ca pie = plăcintă…
Acad. Gh. PĂUN
