S-a întâmplat, în urmă cu vreo patru decenii, într-o perioadă când prea puțini români mai sperau că se va trăi, vreodată, la noi, altfel decât în „epoca de aur”.
Era vară, mașină nu aveam, astfel că, împreună cu prietena mea de la acea vreme, ne-am urcat într-o rată și am ajuns, pentru trei zile, la Brașov, unde am stat la hotelul ARO din piața centrală. Atunci, ca și astăzi, acest oraș emblematic, curat și civilizat, având o notă similară cu cea a Europei de Vest, nu prea se poate compara cu orașe din Moldova și Muntenia.
Un singur exemplu. Era duminică dimineața la ora 10, când o mulțime de brașoveni și turiști luaseră cu asalt străzile și magazinele. Informându-ne, aflasem unde-i stația în care sosesc autobuzele elegante ce urcau la Poiana Brașov. Erau zeci de alți amatori care, surpriză totală față de ce știam de la Pitești, București sau Bacău, formaseră o coadă disciplinată, iar când a sosit primul autobuz, nimeni nu s-a bulucit și îmbrâncit, precum este obiceiul acelora care se bat cu pumnul în piept, spunând „noi suntem români”.
Anii au trecut, în 1980 eram specialist, au venit evenimentele incredibile din decembrie ’89, am intrat în U.E. și în N.A.T.O., prietena de atunci a emigrat în America.
Eu am ajuns dependent de drogul turismului universal, de unde m-am întors mereu acasă, deși optimistul din anii ’90 devenise pesimistul de azi.
Așa cum se prezintă la acest moment situația, când nu-i un singur domeniu în care lucrurile merg unse, cu atâtea insuccese, furăciuni, sărăcie, disperare, legislație permisivă ce încurajează corupția, ura mocnită între români și lipsa unor lideri carismatici, nu cred că România va arăta altfel, înainte de o jumătate de secol.
Venind nemijlocit în contact cu unii conaționali care-mi intră anual în cabinet, mă apucă dezamăgirea și tristețea. De ce? Pentru că, după 30 de ani este evident că românii care n-au emigrat nu se schimbă, nu se civilizează, se comportă adeseori primitiv, au fețe triste, nu-și uită vechi năravuri din perioada comunistă, când se gândeau doar la furtișaguri, sunt cocoșați de griji și de nevoi, sărăcăcios îmbrăcați, iar destui ar adera la mișcări extremiste pentru că au vocația spiritului de turmă.
Nu vă puteți imagina cât de mulți români se autotratează, cheltuind inutil sume imense de bani date pe medicamente neindicate de medici, cărora li se face o publicitate persuasivă pe canalele TV.
