Nu pot altfel! Ce nu pot? Păi, în virtutea faptului că la împlinirea, chiar azi, a 33 de ani de când noua serie a „Argeșului” este pe piață, deci la o zi aniversară, nu pot să nu denunț un gând meschin. Născut probabil dintr-o sfântă naivitate. La o întâlnire de bilanț, o fătucă se exprima nonșalant că ei, când nu-i mai trebuie un lucru, îl aruncă. Se referea desigur la ziarul „Argeșul”, unde lucrase o vreme, la tehnic.
Acum, când facem un bilanț, la 33 de ani de când suntem pe piață, de ce n-aș lua în seamă și un asemenea gând? Al unui om care judecă doar prin prisma utilității, a dividendelor, a profitului. Că, nu-i așa, ăsta este rostul unei afaceri, fie el și ziar!
Așa gândește, și poate ca ea mai gândesc alții, care nu l-au citit pe Churchill, cel ce afirma că: „singurele lucruri care durează veșnic sunt cuvintele”. Da, noi cei de la „Argeșul”, primul ziar născut în libertate, la 23 decembrie 1989, în acele zile de foc pentru alungarea dictaturii și instaurarea democrației, am scris în cei 33 de ani nu mii de cuvinte, ci milioane, destinate prefacerii și împlinirii idealurilor oamenilor „României de la Argeș” (N. Iorga). Ne-am trezit, în mai fiecare dintre cele 11.680 de dimineți, cu gândul să scriem pentru uzul și spre folosul tuturor, binecuvântând ce-i bun din realitatea înconjurătoare și dând în vileag (adică la lume) ce este nefolositor, ba chiar păgubitor. Așa s-au născut în cei 33 de ani – vârsta unei generații, nu! – inițiativa „Premiilor de Excelență”, a ziarului online (din 1998), a Catalogului firmelor și instituțiilor ajuns și el, iată, azi, la a 25-a ediție jubiliară.
În toți acești ani de zbucium, de trudă, de creație – da, da, de creație, căci un ziar de utilitate publică se naște din efort și energii creatoare! – n-am trăit doar între cei patru pereți, unde – cum ar zice C. Noica – „gloria întrece slava împărățiilor”. Dimpotrivă, am ieșit, cum se spune, la bătaie, am surprins clipa, palpitul ei fertil ori defetist, am făcut, vorba unui scriitor, nebunia de a gândi cu propria noastră minte. Desigur, câtă a fost și câtă mai este și care, iată, se ambiționează să nu arunce un ziar de 33 ani, primul din județ, la coșul de gunoi. E o meschinărie, dacă nu chiar o prostie, de care nu doar colegii din echipă, ci și colaboratorii, cititorii m-au sfătuit să nu țin cont. Chiar în dimineața când scriu aceste rânduri, m-am întâlnit cu scriitorul și fostul director al Bibliotecii Județene „D. Golescu”, Octavian Mihail Sachelarie, care m-a „amenințat” că după Anul Nou trece pe la redacție, că are niște gânduri.
Da, la acest ceas de cumpănă pentru țară, când am sărbătorit tot încrâncenați, tot dezbinați, Unirea, cel mai important și semnificativ act al României, cu speranțe călcate în picioare, noi, cei de la Ziarul „Argeșul” vă asigurăm, stimați cititori, că nu vom fi doar martorii evenimentelor, ci și – vorba lui Eminescu – acei agenți constructori care caută idei, soluții, direcții pentru a schimba în mai bine ce nu merge bine. Și, din păcate, multe nu merg bine. Între altele, gazetărește vorbind, trăim modelul mediatizării până la saturație, a unora care se doresc nu doar vedete, ci de-a dreptul comete. Idealul multora pe care nu-l vom cultiva, ci, dimpotrivă, îl vom dezabuza.
Altminteri, dragi argeșeni, dragi cititori ai ziarului – deocamdată de două ori pe săptămână – stați alături de noi că, la anul, vom fi tot aici, și tot serioși, și iubitori de cultură! Că doar în barca ei, a culturii, vom atinge țărmurile mult dorite. La mulți ani!
