O dilemă în Pitești: Spațiul liturghic – suficient sau nu?
Din peisajul urban nu puteau lipsi, desigur, Casele Domnului. După 1990, cu binecuvântarea Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, mulți preoți tineri au avut ințiativa de a zidi altare. Așa au apărut biserici în mai fiecare cartier. În total, adunându-le și pe cele vechi, există în prezent 30 de locașuri de cult, în afara Schitului Trivale și a celor două parclise de la fosta pușcărie, respectiv Universitatea din Pitești. E mult? E puțin? Părerile sunt diferite.
O necesitate Cei trecuți de prima tinerețe își amintesc efervescența post-revoluționară, sub toate aspectele vieții sociale. Oamenii erau liberi să-și exprime credința, să-și manifeste dragostea pentru Dumnezeu, înclinația pentru cele sfinte. Ca atare, și la Pitești, ca oriunde în țară, credincioșii au luat cu asalt bisericile care deveneau neîncăpătoare. A ieșit în evidență necesitatea înființării a noi parohii. Apoi, a ridicării unor locașuri de cult în zonele defavorizate din acest punct de vedere, în care oamenii străbăteau distanțe lungi, pentru a participa la o slujbă. Era clar ca lumina zilei că în Pitești era nevoie de alte Case ale Domnului și se vorbea, la vremea aceea, și despre oportunitatea construirii unei catedrale impunătoare, în zona centrală a urbei.
Deschidere totală Pe lângă sprijinul arhiepiscopiei de la Curtea de Argeș, era nevoie de mult mai mult, pentru ca bisericile să fie construite. Nu apăreau peste noapte, oricâte rugăciuni s-au fi făcut. Erau necesare fonduri și, în primul rând, terenuri. Preoții care au solicitat suprafețe de teren primăriei au avut parte de o deschidere cvasitotală și le-a fost asigurat sprijin logistic, în unele cazuri fiind nevoie de lucrări de o mare complexitate tehnică, terenurile fiind în pantă, precum în cazul Bisericilor „Sf. Filoteea” din Războieni și „Sf. Femei Mironosițe” din Găvana II. În alt caz, a fost schimbat traseul unei străzi – Biserica „Sf. Ap. Andrei” din Tudor Vladimirescu. Ajutor consistent au primit unele parohii nou înființate de la Consiliul Județean, atât alocarea unor sume de bani, cât și terenuri, ca în cazul Bisericii „Izvorul Tămăduirii” din Expo-parc. Nici Inspectoratul Școlar Județean nu s-a lăsat mai prejos și a oferit un teren pentru Biserica „Sf. Ap. Toma” din cartierul Banat. Totuși, trebuie precizat că terenurile la care ne referim, deși erau aprobate imediat pe hârtie, au fost primite după îndelungi așteptări, iar toate bisericile noi, adică peste jumătate din totalul celor 30, câte sunt în Pitești, au fost construite în timp îndelungat, finalizarea unora dintre ele întinzându-se și pe parcursul a zece ani! Eforturile le știu doar ctitorii și Dumnezeu. Au existat în țară și altfel de cazuri, precum cel de la Galați, unde primarul orașului, cu de la sine putere, a mers la ierarhul locului și i-a oferit 40 de locuri pentru construirea bisericilor!
Gustul estetic nu se discută Lăsând la o parte latura strict religioasă și sporul duhovnicesc de care au parte credincioșii prin apariția noilor locașuri, din punct de vedere arhitectural se pune întrebarea: cât de mult au contribuit bisericile cele noi la înfrumusețarea orașului, la completarea unui tablou urbanistic pe care să-l privim cu plăcere? Părerile sunt împărțite, iar gustul estetic nu se discută. Oamenii judecă și în funcție de gradul lor de credință. Poate oricând acuza cineva faptul că nu-i este pe plac să vadă în permanență, de la fereastra sa, turlele unei biserici înghesuite printre blocuri, spre exemplu. Ori alți cetățeni pot reclama zgomotul asurzitor al clopotelor care bat la ora la care ei dorm sau își servesc cafeaua pe balcon. Sunetul lor lugubru le amintește și de moarte, ceea ce nu-i deloc îmbucurător, mai ales în clipe de relaxare, după o săptămână de muncă.
Capelele, o problemă Un alt aspect. În perimetrul majorității parohiilor au fost ridicate clădiri mai mici care au rol de capelă mortuară. În unele cazuri sunt mult prea apropiate de ferestrele locatarilor și, în măsura în care nu sunt credincioși, îi deranjează ideea de a știi că la așa mică distanță există semeni răposați. În altă ordine de idei, fiecare poate cântări din priviri dacă bisericile, unele înalte cât blocurile turn, contrastează puternic, prin proporții, cu clădirile din jur. La prima vedere, ele fac bine ochiului, par încadrate armonios în ansamblul peisajului și zidurile lor albe ori turlele strălucitoare în bătaia soarelui înfrumusețează întreaga zonă. Se-nțelege, un arhitect poate descifra altfel ceea ce vede.
Dacă ar veni un înger… Proiectul măreț al unei catedrale a fost abandonat din cauza lipsei terenului, singura variantă fiind cea a parcului de la Finanțele Publice, dar nu este acceptată. Cât privește întrebarea „Este suficient spațiu liturghic în Pitești?”, majoritatea credincioșilor vor fi poate neutri, considerând că este suficient. Ateii vor spune că 30 de biserici în Pitești sunt mult prea multe și mai bine s-ar fi construit spitale și școli. Fiecare e liber să spună ceea ce crede. Dar de luat în seamă este și cuvântul arhiepiscopului Calinic Argeșeanul care, referindu-se la subiect, s-a exprimat, mărturisind o viziune: „Dacă într-o noapte ar veni un înger și ar chema pe toți piteștenii să intre grabnic în biserici, cu toții în același timp, cu mic, cu mare, atunci s-ar vedea dacă există sau nu spațiu liturgic în Pitești. Câți ar avea loc? 10%? Nici măcar atât…”.
