Când, în octombrie 2020, Elena-Valerica Lăsconi a fost aleasă, din partea Uniunii „Salvați România”, ca primar al Câmpulungului, al muscelenilor, cum își zic de altfel, a fost o surpriză.
Anii au trecut și surpriza s-a dovedit, pentru comunitate, o surpriză plăcută. Primărița n-are liniște, este aproape de cei de la poalele Mateiașului, numeroase inițiative fiind trecute în dreptul numelui său. Ei bine, zilele trecute, primărița a anunțat că pregătește un referendum, ca orașul să-și schimbe numele – din Câmpulung, în Câmpulung-Muscel.
Municipiu din 1994, localitatea are o istorie amplă – de la capitala Țării Românești, la acea scrisoare, a lui Neacșu, de la Câmpulung, care a rămas (dacă nu ne referim și la Codicele de la Ieud) prima mărturie scrisă a liumbii române (1521).
Muscelenii sunt oameni gospodari, mândri, orgolioși chiar. Câmpulunghul se poate mândri cu o listă foarte lungă de personalități recunoscute pe plan național. Muscelul a fost și județ. Avea peste 3000 de kilometri pătrați: cea mai nordică localitate era Nucșoara, cea mai sudică – Leordeni. Heraldica sa – acvilă pe un ram.
A fost desființat la 6 septembrie 1950. La Editura „Ars Docendi”, 2007, a fost tipărită „Istoria Câmpulungului, prima rezidență din România” (C.D. Aricescu, Adrian Săvoiu, Gh. Pîrnuță).
Un politician, anii trecuți, și-a centrat campania electorală, mizând pe orgoliul muscelenilor, pe promisiunea de a reînființa județul Muscel. Adevărul este că urbea muscelană este luată în considerare. Consiliul Județean a finanțat, în 2013, o Enciclopedie pe care a numit-o semnificativ „Argeșul și Muscelul – Spații istorice ale românismului”.
Inițiativa primăriței Lăsconi este, într-un fel, tot o miză pe orgoliul muscelean.
Ah, orgoliul! Istoria consemnează, de asemenea, un fapt interesant. Carol I a vrut să-și stabilească reședința de vară la Câmpulung. Moșnenii câmpulungeni l-au refuzat…Cât despre referendum, locuitorii orașului (cu – ziceau bătrânii – „felul trei – cel mai curat aer”) se vor pronunța.
