Învăţământul românesc nu mai este nici pe departe cel de odinioară. Dar care mai este adevărata lui situaţie în condiţiile în care elevii, cei mai mulţi dintre ei, tratează şcoala cu superficialitate? A lor este vina? A sistemului, a părinţilor, a dascălilor? O analiză extrem de realistă a fost făcută, vineri, la emisiunea „Subiect de presă” de la postul de televiziune „Antena 3” Pitești. Cei doi realizatori, Cristina Munteanu şi directorul ziarului nostru, Mihai Golescu, au reuşit un dialog memorabil cu invitata ediției, prof. conf. univ. dr. Crina Zărnescu, de la Universitatea din Piteşti.
Se aleg apele de uscat Crina Zărnescu a trăit la Câmpulung, o localitate cu parfum de epocă. Crâmpeie din atmosfera micului oraş de munte se regăsesc în cartea „Elena Zărnescu – Vocaţia de a crea”, pe care profesoara a scris-o în memoria iubitei sale mame. O mică operă-omagiu atât pentru cea care a adus-o pe lume, cât şi pentru dascălul care a fost Elena Zărnescu. Prezentată în timpul emisiunii, cartea a fost concepută cu dublul scop: evocarea Mamei şi a profesoarei care avut un renume în judeţ, fiind unul dintre dascălii de vocaţie de pe meleagurile muscelene. Elena Zărnescu a predat la Liceul „Dinicu Golescu” în prima parte a carierei, iar în cea de-a doua, la Institutul Pedagogic din Piteşti, care, ulterior, a devenit Institutul de Învăţământ Superior şi apoi Facultatea de Litere. Pornind de la memoriile Crinei Zărnescu, Cristina Munteanu a întrebat: „Ce înseamnă profesor de vocaţie? Există două tipuri de profesori?” Aşa au aflat telespectatorii cum se aleg apele de uscat. „Da! Există profesori de vocaţie şi profesori… pur şi simplu! Profesorul, medicul, preotul, actorul trebuie să aibă vocaţie! Dacă nu au vocaţie pentru această meserie care înseamnă implicare, chemare… nu au ce căuta acolo! Profesorul de vocaţie trebuie să stabilească o legătură cu elevul. Dar, din nefericire, au rămas foarte puţini…” Pentru a sublinia şi mai mult ideea, Cristina Munteanu a citat din cartea semnată de distinsa autoare: „Profesorul mediocru vorbeşte. Profesorul bun explică. Profesorul foarte bun demonstrează. Profesorul eminent inspiră.”
Examene… grele Astăzi, realitatea este cruntă. Foarte mulţi adolescenţi tratează exemenele cu superficialitate. Se vorbeşte despre examene grele. Elevii se plâng, la fel și părinţii lor. Iar unii profesori îşi spun părerea despre gradul de dificultate, pe reţelele de socializare. „Şi dacă sunt grele, care e problema? Înainte exista treapta I, treapta a II-a, Bacalaureatul şi admiterea! Astăzi nu putem vorbi despre examene grele, dure, decât pentru cei care nu vor să înveţe! Pentru un profesor care se străduieşte şi îl implică pe elev în tot acest proiect de învăţare, instruire, formare, un examen nu trebuie să fie greu. Un examen este o dovadă a capacităţii tale de elev de a arăta nivelul de cunoştinţe şi a unui moment în care el se afirmă. Eu ca elev am ajuns la un nivel, sunt conştient de valoarea mea şi vreau să o demonstreaz şi celorlalţi. Educaţia înseamnă responsabilitate, respect şi implicare. Educaţia înseamnă să te formezi. S-a spus din vechime: arunci seminţe! Rolul părinţilor este foarte important în procesul de formare a copilului, din acele seminţe aruncate iese ceva: un alt profesor, un artist, un medic; ies muncitori. Înseamnă să îmi ştiu meseria mea şi să o fac cu plăcere. Nicio muncă nu e ruşinoasă”, a spus invitata emisiunii.
Preluând ideea, Mihai Golescu a accentuat faptul că şi în sânul muncitorimii există o elită! Nu doar în intelectualitate. În rândul muncitorilor, cei mai buni dintre ei sunt căutaţi şi apreciaţi, sunt bine plătiţi. Profesoara a scos în evidenţă greşelile comise după 1990, în privinţa învăţământului care a fost „reformat” de… 28 de miniştri!!!
Încurajarea mediocrităţii Analfabetismul funcţional a ajuns la cote alarmante în România. Paradoxal, fenomenul se întâmplă într-o ţară care avea un învăţământ foarte bun, ale cărei baze le-a pus Spiru Haret. „Nu există sincronizare între absolvenţi şi piaţa forţei de muncă. Învățământul a tot fost reformat. Ca şi acum, când se desfiinţează tezele! Ele erau o sinteză a cunoştinţelor acumulate în trimestrul respectiv. Dar e şi mai mult decât atât! Nu se desfiinţeză doar teza, ci şi media pe disciplină! Se va face doar media generală. Elevul ce să mai înţeleagă? Toate disciplinele la un loc… Nu mai contează nimic pentru elev, decât să ia un 5, acolo, să meargă mai departe… Se încurajează mediocritatea. Suntem condamnaţi! Se merge pe un model american de egalitate între elev sau student şi profesor. Eu sunt de acord să vorbim într-o atmosferă deschisă, dar nu să ne tutuim… Sau dacă atrag atenţia unui student el să nu mă ia în seamă şi să vorbească la telefon! Profesorul nu mai are autoritate, nu mai există respect pentru el. Unde sunt respectul, disciplina, responsabilitatea?”, a întrebat, retoric, Crina Zărnescu.
Despre o criză a valorilor a vorbit şi editorialistul Mihai Golescu: „S-a pierdut instituţia respectului, respectul faţă de vârstă, de profesie, de valoare…”
