Licean fiind, în vacanţa din vara lui 1962, fără să fiu influenţat de altcineva decât de incompatibilitatea mea cu matematica, le-am spus alor mei că în următorii doi ani mă voi pregăti singur pentru a da admitere la Medicină.
M-am apucat temeinic să conspectez anatomia, biologia, fizica şi chimia, fără să fac o singură oră de meditaţie cu cineva. În 1964, la o concurenţă de opt candidaţi pentru un loc, m-am văzut pe lista fericiţilor la Facultatea de Medicină Generală Bucureşti. Au urmat şase ani frumoşi, cu bucurii, idile pasagere, privaţiuni legate de veşnica lipsă a banilor, viaţă de cămin, masa la cantină, stagii succesive în toate marile clinici universitare, imense noţiuni ce trebuiau memorate şi sesiuni de examene cumplit de solicitante. Medicina este o facultate foarte grea.
La acea vreme, când la orice nivel şcoala se făcea temeinic, am avut şansa de a prinde în activitate personalităţi uriaşe ale corpului medical românesc. Învăţam de ne săreau capacele, emoţiile de la examene pur şi simplu ne storceau de energie, iar ca note, rar luam mai mari de 8.
Şi nu în ultimul rând, oricât ai învăţa, fără un dram de vocaţie, la absolvire nu ajunge nimeni un medic apreciat.
Iată şi un top cinci al stagiilor care m-au marcat cel mai mult în perioada când am fost student medicinist.
* În anul I, la câteva zile după începerea cursurilor, contactul cu sălile de disecţie, unde, pe mese lungi din marmură, ne aşteptau vreo 15 cadavre acoperite cu cearşafuri imaculate. A fost cumplit, iar imaginea aceasta şocantă m-a urmărit câteva luni. La cantină nu am mai putut să mănânc niciun fel de carne, iar alor mei le-am scris că s-ar putea să renunţ la această facultate.
* Stagiul de Anatomie a sistemului nervos cu celebrul profesor Viorel Ranga, când am avut unica restanţă din anii studenţiei. Atunci am renunţat şi să mai joc în echipa de fotbal Medicina Bucureşti.
* Stagiul de Obstetrică de la Maternitatea Filantropia, când am văzut cum decurge o naştere. Câteva minute am privit înmărmurit chipul unei femei tinere care urla din cauza durerilor, apoi apariţia capului fătului, expulzia şi primul ţipăt al noului sosit pe lume. În acea zi n-am fost bun de nimic, iar pe retină mi se derula continuu acest episod.
* În anul VI, stagiul de Psihiatrie de la celebrul Spital Nr. 9 din Bucureşti. Am văzut acolo cazuri care ne-au impresionat profund şi care ne-au convins că, oricând în viaţă, ca să treci de la sănătos mintal la nebunie nu este nevoie decât de câţiva paşi.
* Tot în anul VI, stagiul de Medicină Legală de la Institutul „Mina Minovici”. A fost un calvar, pentru că acolo zilnic se făceau pe bandă rulantă autopsii, iar mirosul de formol îţi intra în plămâni până la ultimele alveole.
