Războiul de lângă casa noastră a repus, cu dramatism, în discuție globalismul, interdependențele pe care le trăim pe toate planurile. Mai ales energia îi emoționează pe toți; mai precis gazele, petrolul și electricitatea. Ca să nu mai vorbim despre complicata problemă a securității alimentare.
Specialiștii se întrec în păreri privind explozia la mărfurile (alimentele) de primă necesitate. Ideea ar fi – susțin mulți – ca românii să-și găsească, dacă este posibil, într-un procent cât mai ridicat, resursele de a produce la noi și de a diminua astfel importurile (cele mai multe produse de primă necesitate).
Când îi aud narând despre deocamdată ipoteze/utopii, eu iau un exemplu mărunt, foarte semnificativ: fulgii de porumb, recomandaţi de nutriţionişti, alături de alte cereale, pentru o dietă sănătoasă.
Ei bine, ţara care se laudă astăzi, în 2022, că este prima în Europa la cultivarea porumbului (în 2021 – recorduri de producţie la porumb şi la grâu) are o mare hibă: capacitatea de prelucrare.
Ca atare, mi se pare o mare nereuşită, ca să nu-i zic ruşine, faptul că importăm fulgi de porumb din Germania, Polonia şi Republica Moldova. Cel puţin aşa se vede în magazinele din Piteşti; or fi şi ele de altundeva.
Argeşul, cu cel mai mare bazin pomicol din ţară, trăieşte o dramă: pomicultorii nu-şi pot valorifica merele. La cererea mică se adaugă şi forfecarea intermediarilor, care oferă un preţ ridicol pe kilogram! Rezultatul? Mere din import! Şi, mai ales, sucuri din import! Campania pe care a dus-o ing. Ilarie Isac cu privire la valorificarea, prin sucuri naturale, se face simţită. Au apărut, chiar timid, producători, dar rafturile sunt pline de mărci străine şi nu ieftine! Nu mai vorbesc de dulceţuri de fructe de pădure din Germania (destinaţia spre care se îndreaptă fructele româneşti întoarse prelucrate!)
Producţia de autoturisme la „Dacia” a cunoscut pauze, pentru că – aidoma întregii Europe – industria de autoturisme depinde de repere din… Taiwan. UE a anunţat că are în vedere ca această producţie (altfel, complicată) să fie pusă pe picioare în Europa…
Cu gazele, ne plângem mioritic: în Marea Neagră sunt zăcăminte, dar Parlamentul întârzie cu legea off-shore. Tot prostie este şi neglijarea agriculturii. Insuficient de vizată prin PNRR, agricultura suferă la irigaţii (2021 a fost bun datorită precipitaţiilor!), la zootehnie, la legumicultură.
Consecinţele se văd în importul masiv de lapte, brânzeturi, carne, legume, unele care îl sufocă pe producătorul român, insuficient sau deloc protejat de stat. Direcţiile agricole judeţene nu sunt ce ar trebui să fie, iar ministerul pare autist.
De vină ar fi şi importatorii. Un exemplu bizar – pâinea: importăm aluaturi congelate prin fel de fel de „băieţi deştepţi”!
Criza de gaze a repus pe tapet cărbunele, dar România a închis mine tradiţionale productive şi termocentrale!
Hai să cântăm: „Aşa-i românul!”.
