Nu ştiu exact de când e Vladimir Putin la putere. Este vorba oare despre forţa charismatică a acestui om sau despre altceva? Cine vrea să găsească răspuns la această întrebare trebuie să parcurgă înapoi evoluţia istorică a Rusiei de sute de ani. Mai mult, acela nu trebuie să uite mai cu seamă că populaţia iniţială a Rusiei îşi are originile în Europa, dar că, până în secolul al XVII-lea, această populaţie nu prea a păstrat contactul cu Occidentul. Astfel, Rusia a devenit o lume pentru sine, rămânând străină de tot ce înseamnă valorile europene. După europeni, în Rusia s-au aşezat mongolii. Aceştia din urmă i-au adus Rusiei foarte mult sânge nomad şi, prin asta, au schimbat gândirea şi sentimentele poporului, făcând din capii satelor căpitani de neam şi vasali ai unei puteri centrale absolutiste. Lev Şestov spune într-un eseu că dacă îl zgândări pe rus, vei da de tătar („Apoteoza lipsei de temeiuri”, 1991). 

Prin urmare, dacă şi astăzi majoritatea ruşilor se află sub dominarea unui singur stăpân, asta îşi are cauza în sângele euroasiatic. De altfel, poate din cauza sângelui lor, ruşii nu i-au înţeles niciodată pe europeni. În acest sens îl avem ca exemplu pe Herzen, care a trăit în Europa, dar, la revenirea sa în Rusia, a atactat valorile europene. El a spus că Europa a uitat de miracole; mai departe de idealuri, europeanul nu merge. Numai la noi, spunea Herzen, se mai amestecă şi azi minunile cu idealurile, de parcă aceste două noţiuni care nu au nimic comun ar fi cu desăvârşire identice. Or, tocmai pentru că în Europa s-a încetat să se creadă în minuni şi s-a înţeles că întreaga sarcină a omului constă în a trăi aici pe pământ, s-au putut făuri idealuri şi idei. Iar omul rus a ieşit din bârlogul lui de urs şi s-a dus în Europa să caute apă vie şi apă moartă, a plecat pe un covor zburător şi a călcat pe valorile ei. 

 Acum vreo trei sute de ani a venit la putere Petru cel Mare, care a occidentalizat câteva oraşe şi a adus meşteşugarii în ţară. El i-a constrâns pe boieri să se facă funcţionari. Această mişcare a însemnat punerea pe alte baze a raporturilor dintre stăpâni şi supuşi. Înainte de Petru cel Mare guvernaseră latifundiarii, ca reprezentanţi ai stăpânului divin. Or, începând cu acest ţar, în Rusia aveau să guvernezefuncţionarii, care îşi făcuseră studiile în străinătate ca să înveţe metode occidentale şi care vorbeau numai franţuzeşte. 

Dar aceştia nu mai doreau să aibă vreo legătură cu ţăranii, pe care îi „împrumutau” ca pe vite (Gogol, „Suflete moarte”). Absolutismul rusului se manifestă acum în dispreţul faţă de opincă. O celebră stăpână de la curtea din Petrograd îşi ducea fetele de ţăran în case de toleranţă. Ţăranii însă preferau să lupte cu dracii de prin iad, decât să se atingă de stăpânul lor divin. Schimbarea de la guvernarea personală la guvernarea funcţionarilor a dus la apariţia aparatului birocratic rus. Acest aparat a favorizat venirea la putere a comuniştilor. Fapt ce s-a întâmplat la începutul secolului al XX-lea (în decembrie anul acesta se împlinesc o sută de ani de la naşterea URSS). S-a ajuns astfel ca la realizarea Uniunii Sovietice să să spună de către Occident că a lipsit cu desăvărşire omul. „Nu omul, ci ţăranul”, a replicat Stalin. 

În concluzie, ceea ce face astăzi Vladimir Putin în Rusia este tocmai invers de ceea ce a făcut cândva Petru cel Mare. Putin face din statul rusesc unul oligarhic, instituind din nou puterea absolutistă personală. De fapt, nu absolutismul nelimitat al ţarilor şi al preşedinţilor care au trecut pe la conducerea Rusiei de-a lungul timpului, ci mentalitatea de supus a rusului de rând face ca unul de tipologia lui Vladimir Putin să se menţină la putere atâţia ani şi, se pare, mulţi ani de acum încolo. Iată de ce revoluţiile în Rusia au pornit de sus, de la cei aflaţi la putere şi/sau în cercurile înalte ale politicii ruseşti. Iar aceşti „revoluţionari” nu au adus schimbări organice, deoarece purtau moştenirea mongolă în sângele lor şi aveau vocaţia stăpânului, nu a democratului. Şi, la fel ca mongolii, un stăpân nimicea ceea ce altul reclădea. Moştenirea mongolă i-a ţinut pe ţari la suprafaţă atâtea sute de ani, dar şi pe Stalin câteva zeci. De ce nu ar face acelaşi lucru şi cu Vladimir Putin?                                                 

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio