„Avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor…” Cântecul copilăriei multora dintre noi. Îl va fi auzit și Sorin Pătrașcu, pilotul argeșean  ridicat astăzi post-mortem la gradul de căpitan, printr-o decizie a ministrului Apărării Naționale. Va fi aflat el și alte întâmplări fabuloase cu aparate de zbor umblând printre nori, călătorii deasupra pământului care i-au fascinat imaginația de băiețandru. Cum nimeni însă din familia sa nu a avut o carieră militară pentru a-i fi model, părinții, sora, apropiații lui, nu ar fi bănuit că Sorin va face din zbor nobilul țel al vieții sale. După primul ciclu școlar absolvit în comuna natală, Lunca Corbului, o așezare umană predestinată parcă și ea, etimologic unei înaripate, băiatul a plecat la Alba Iulia unde a urmat cursurile Liceului Militar. Era începutul unui drum pe cât de frumos pe atât de anevoios care s-a sfârșit în mod tragic în seara zilei de 2 martie 2022 (detalii AICI). 

Cine i-a insuflat ideea

Sorin Pătrașcu, ambițios din fire, s-a remarcat prin rezultate deosebite la învățătură iar pasul următor a fost, în mod firesc, nivelul academic. Și nu oricare ci… Academia Forțelor Aeriene! În acest fel visul lui de a zbura începea să capete contur. Toți cei care-l cunoșteau i-au admirat pasiunea, abnegația și mai ales curajul. Totuși nici foștii colegi de clasă primară sau gimnaziu nici familia ori prietenii nu își explicau ce anume l-a determinat să aleagă un asemenea drum în viață, extrem de frumos dar în aceeași măsură și periculos. Acum, la ceasul amintirilor, când despre Sorin se vorbește la trecut, s-a făcut lumină. Mulți dintre cei care l-au condus azi pe ultimul drum au evocat figura unui vecin al familiei, care a lucrat în domeniul aviației. Se pare că acesta, îndrăgindu-l pe puștanul de odinioară, avea să îl încânte cu povești despre avioane și elicoptere. Să îl fi influențat în așa măsură încât băiatul să opteze pentru o carieră în domeniu? Va rămâne o enigmă. Părinții lui Sorin s-au împăcat cu ideea și mândreau cu fiul ajuns pilot după terminarea studiilor.

Misiune în Mali

„Un profesionist desăvârșit”. Așa îl caracterizau colegii și mai ales superiorii. Tocmai pentru nivelul la care ajunsese, i-au dat șansa de a-și dovedi competența. L-au  integrat într-o „echipa operațională” care avea să desfășoare o acțiune umanitară în Mali. Patru elicoptere, din echipajul unuia dintre ele făcând parte și bravul nostru argeșean care s-a întors cu bine, încununat cu laurii succesului: Emblema de Merit, clasa a III-a. Pentru el un imbold, o motivație în plus pentru a fi bun, tot mai bun, în munca sa pe care o făcea cu atâta pasiune și devotament. 

O coroană de la Iohannis

A fost încadrat ca pilot în escadrila de elicoptere a unității din Dobrogea. În acest context, Sorin Pătrașcu s-a aflat în elicopterul care în fatidica seară de 2 martie, a plecat într-o misiune de căutare a avionului care dispăruse de pe radar. Ceea ce a urmat, se știe. Ca și aparatul de zbor pe urma căruia plecase, elicopterul în care se afla și tânărul din Lunca Corbului s-a prăbușit făcându-se una cu pământul. Șapte vieți curmate în câteva momente.  Șapte destine frânte. Printre care și cel al lui Sorin care abia împlinise astă-toamnă 27 de ani! Printre zecile de coroane aduse astăzi la sicriul său din partea  prietenilor dar și a unor instituții ale statului, se distingea prin frumusețe cea trimisă de președintele țării, Klaus Iohannis. În biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Lunca Corbului, unde a fost săvârșită slujba înmormântării, s-a dat citire Decretului prezidențial: „În semn de apreciere și recunoștință pentru devotamentul excepțional în timpul misiunii încredințate, sacrificându-și propria viață, se conferă post-mortem Ordinul Virtutea Aeronautică în Grad de Cavaler cu însemn de Pace, căpitanului Sorin Pătrașcu…”

„A fost răpit” 

Aproximativ 500 de persoane au fost prezente astăzi la funestul eveniment din comuna argeșeană. L-au însoțit pe ultimul drum pe cel pe care, unii, nici nu îl cunoscuseră pe pilot dar au fost impresionați de tragedia de care au aflat. Strada principală a localității a fost neîncăpătoare pentru marea de oameni. La fel biserica, astfel că slujba a fost ascultată de afară. În locașul de cult, familia, rudele apropiate, câțiva ofițeri și primarul comunei care l-a declarat pe Sorin Pătrașcu Cetățean de Onoare al localității. Arhimandritul Caliopie Ichim, consilier eparhial, a dat citire unui mesaj cutremurător trimis de arhiepiscopul Calinic Argeșeanul. „Drag fiu al Argeșului, considerat maestru în devenire al zborului…” Părinții nu mai puteau plânge. Priveau doar uluiți sicriul acoperit cu tricolor. Cuvintele transmise de arhiereu le mergea direct la inimă: „…Timpul pentru robul lui Dumnezeu s-a oprit…Domnul a dorit să mai adauge un suflet bun în ceata celor aleși. A fost răpit ca răutatea lumii să nu-i schimbe mintea, înșelăciunea să nu-i amăgească sufletul care era plăcut lui Dumnezeu…” 

Ziua de pe urmă

Instituțiile statului, cele care au tangență în astfel de cazuri nefericite, au reacționat prompt. Președintele statului, ministerul de resort, Prefectura Argeș care prin reprezentantul guvernului, Radu Perianu, a transmis familiei un mesaj de condoleanțe arătându-și și disponibilitatea de a ajuta familia îndoliată, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, primăria localității. Mulțimea de oameni binevoitori care și-au demonstrat compasiunea pentru părinții copleșiți de necazul abătut asupra lor. Au simțit valul de solidaritate umană mai ales astăzi în ultima zi, cea mai grea, când și-au văzut fiul înghițit de pământ. Nimic nu consolează sfâșietoarea durere care le-a devastat chipurile și mai cu seamă inimile prin pierderea copilului lor. 

Nuntă în ceruri

Toată atenția celor prezenți la trista ceremonie a fost îndreptată spre sicriul sigilat în care se aflau rămășițele pământești ale tânărului. Chinul pentru părinți a fost cu atât mai mare cu cât, nu au avut nici măcar posibilitatea sa-i mai vadă o dată chipul. Decât atunci când au fost chemați să-i identifice trupul. Sau…ceea ce a mai rămas din el. Puțini însă au observat în cortegiul funebru încadrat de sute de oameni, un…brăduț împodobit! Era cu vârful in jos, ținut în felul acesta simbolic, de un tânăr. Obicei străvechi, bradul însoțește alaiul de nuntă. Sorin trebuia după Paști, să îmbrace costumul de mire și împreună cu aleasa inimii lui, să își unească viețile în fața altarului. Postul Mare a început. Pregătirile se făceau pe hârtie și în mintea celor doi îndrăgostiți (citește și AICI) Planuri. Vise. Se gândeau la vestimentația din ziua mult așteptată. Destinul a fost însă crud. „Mirele” era astăzi „îmbrăcat” în tricolor. „Mireasa” i-a îmbrățișat sicriul și l-a sărutat și a stat timp îndelungat cu obrazul lipit de lemnul rece care ascundea trupul iubitului ei. Lumânări multe dar niciuna de nuntă. În locul tortului… colivă. În spatele mașinii mortuare, pe lungul drum dintre casă și cimitir, mama zdrobită de chinul nemărginit, sprijinită de rude, striga cu ultimele puteri: „Uite mamă, alaiul, mamă…câtă lume venit…în loc să mergem la nuntă…te ducem la cimitir, băiatul mamii…de ce Doamne, de ce…” 

Vămile văzduhului 

În timp ce sicriul era coborât în cripta familiei, două elicoptere au survolat zona, zburând la joasă înălțime, în semn de omagiu. Pe cerul plumburiu aparatele de zbor se profilau ca doua siluete care se apropie și apoi se depărtează topindu-se în înaltul văzduhului, făcându-se nevăzute. Asemeni sufletului tânărului pilot care, iubind atât de mult zborul, i s-au deschis cerurile și a ajuns printre îngeri. Din salariul său, o parte o dăruia copiilor sărmani, bătrânilor bolnavi, celor necăjiți. Miluia în stânga și în dreapta. În lumina învățăturii evanghelice, se spune că doar astfel plătim vămile cerului pe care la vremea cuvenită le vom trece. Să fi avut Sorin presimțirea că pentru el ceasul e aproape? 

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio