Da, sărmanul de mine, nu m-am gândit, când am decis să îmbrățișez profesia de jurnalist, că există riscul să dispară ziarul chiar înainte de a dispărea eu. Chestie de supraviețuire, care supraviețuire depinde de informare și de orientare. Rămâneam profesor de Limba română, la Șuici sau la Vernești, nu îmi mai băteam acum capul cu întrebarea: mai e nevoie de presă tipărită? Întrebare pe care nu mi-o pun doar eu și colegii mei din presa tipărită – nu scrisă, căci scrisă este și cea online! – dar și TVR 1, într-o recentă dezbatere de aproape două ore.
Chiar, pentru cine bat clopotele? Mai rezistă – ziarul, cartea, revista – avalanșei declanșate de presa digitală, electronică, internet, rețele de socializare? Se află ele în cădere liberă, se prăbușesc? Păi, așa par să stea lucrurile, deși, în sondajul dezbaterii televizate, 53% dintre respondenți declară că au nevoie de presa tipărită. De ziar, de reviste, de carte. Au, fiindcă acestea spun mai degrabă adevărul decât noua media, sunt mai credibile, vin efectiv cu argumente, cu analiză critică, pun la bătaie idei, apelează la inteligență, la rațiune, nu doar la emoție. Emoție provocată de imagini strident colorate, sunete eventual țipate, iureș de vorbe, povești despre violență, crime, tragedii. Ambalate comercial ca să capteze atenția și deci să ispitească receptorul. Dar fără ca autorul, distribuitorul să-și asume răspunderea pentru ce publică.
Au nevoie, fiindcă presa clasică nu ține neapărat să ne șocheze, cu suspansul și spectaculozitatea, cu proiectarea unei noi lumi, mai mult virtuale decât reale, imaginativă, ci ne invită la o lectură reflexivă, la meditație, la judecată critică, la folosirea ideilor și conceptelor, implicit la viață intelectuală. Pe cale rațională, nu doar emoțională. Unde adevărul, nu neadevărul, domină, unde informația este corectă, nu manipulată pentru a controla consumatorul de știri. Cu știri livrate la pachet de putere. Oricare ar fi ea, politică, economică, media.
Care vrea să formeze o nouă conștiință, prin extinderea simțurilor, cu ajutorul noii tehnologii. Este sărăcită astfel piața ideilor, în favoarea doar a informației fruste, a divertismentului. Se blochează astfel sistemul nervos, judecata, raționamentul.
Și tot astfel, cel asaltat de bombardamentul informațional rămâne pasiv, e mai ușor de manevrat, de manipulat. Se renunță prea repede la valori clasice, cu instituții sacre: familie, școală, cetate, biserică, stat. Așa s-a întâmplat când cultura greacă a fost copleșită de barbari, când Hitler a cucerit Al Treilea Reich cu ajutorul discursurilor ținute la radio. Unde raportul între a informa, convinge, educa, distra a fost alterat de neadevăr. În gestionarea marilor probleme ale societății.
Și totuși, oricât am supralicita noi virtuțile presei tipărite, devenită acum vulnerabilă, este evident că tirajele jurnalelor scad vertiginos, că lumea nu mai are timp să citească un ziar, care mai costă și bani. Este mai comod să deschizi un telefon, un radio, un televizor, un laptop, ca să afli ce se petrece în jurul tău: dacă se schimbă vremea sau guvernul, dacă virusul ne dă voie să mergem la serviciu ori să ne trimitem copiii la școală. Înainte de a te întreba dacă informația este adevărată sau falsă, dacă ești controlat, manipulat, dacă este propagandă. Că propaganda este imposibil de oprit, mai ales odată cu noua tehnologie informațională. Care tehnologie te invită să te cufunzi direct în holograma realității și a imaginarului. Dar, cum bine observa cineva, cu dispariția ziarului se destramă și textura noastră socială.
Marele avantaj al presei electronice este acela că permite, pe de o parte, comunicarea instantanee, iar, pe de alta, feedback-ul. Adică posibilitatea reacției, a dialogului imediat. La urma urmei, oricât ne-am plânge noi, ăsta-i viitorul, și din acest motiv ziarul nostru a înființat, cu ani în urmă, și un ziar online. Ca să putem informa rapid, iar apoi, a doua zi, să revenim – dacă se poate inteligent și pertinent – asupra evenimentului cu explicații, analize critice, atitudini și, pe cât posibil, să căutăm și să oferim soluții la problemele cu care ne confruntăm în societatea argeșeană. Sunt convins că tehnologiile viitorului vor oferi ziaristului, paznic al adevărului, noi și noi modalități de a-și face meseria. Cu onestitate și fără prea mult zgomot. Nu cred că pentru acest jurnalist bat clopotele. Ci, sper, doar pentru impostorii din toate meseriile.
Important! Din dezbaterea amintită, am reținut – cum corect susținea, la o întâlnire de la Biblioteca Județeană, și ÎPS Calinic Argeșeanul – ideea necesității subvenționării presei, în egală măsură tipărită și digitală. Dar a acelei prese făcute profesionist, cu onestitate, care promovează adevărul și valorile democratice. Căci, dintotdeauna, omul are nevoie să știe ce-l amenință și ce-l ajută, iar rațiunea presei adevărate asta a fost. Și rămâne. Și poate că Guvernul se gândește să inițieze un plan de salvare. Împreună cu UZPR. Singura uniune profesională în domeniu.
Așadar, pentru cine bat clopotele? Deocamdată, pentru presa națională, nu și cea locală, așa cum s-a concluzionat la dezbaterea de la TVR 1.
P.S. Începând de mâine, dar nu doar din rațiuni de presiune a covidului, ci și economice, și prețul ziarului nostru va fi de 2 lei. Abonamentele vor rămâne la fel, deocamdată.
