Argeşul a fost binecuvântat de Dumnezeu cu multe bogăţii, inclusiv cu zone numai bune pentru cultura viţei-de-vie. Iar acum e vremea culesului, aşa că am mers în Topoloveni, la „Cramele Mărăşoiu” (SC M.G.H. Vitis Product), pentru a lua pulsul acestei activităţi de la oameni care chiar se pricep. Inginer silvic la bază, fostul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dorin Mărăşoiu a căpătat pasiunea pentru viniviticultură de la tatăl său. Ieri l-am găsit la Ocolul Silvic Privat „Stejarii Muscelului” pe care îl păstoreşte, acolo unde are în plan să îşi dezvolte, în curând, şi afacerea cu struguri şi vin…
Sonde, soare, struguri…
Cu un Duster straşnic produs la Mioveni urcăm pe Dealul Cacova şi ajungem la viile familiei Mărăşoiu. Deşi de dimineaţă frigul ne „strânge” puţin, pe la ora 11 vremea devine plăcută. Două sonde ale Petrom mestecă încontinuu măruntaiele pământului la doi paşi de viile care se întind cât vezi cu ochii. Unele podgorii au fost abandonate de proprietari. Redactorul-şef al cotidianului „Argeşul”, Gabriel Lixandru, observă că, aşa părăginite cum sunt, aceste vii încă mai produc. „Nu e acelaşi gust ca la viile îngrijite”, ne spune el, gustând strugurii şi comparându-i cu cei din viile lui Mărăşoiu. Soarele se joacă printre frunzele de viţă-de-vie şi mângâie boabele de struguri rubinii: culegătorii sunt pe ultima sută de metri şi au spor, nu glumă! Nu ne abţinem să nu gustăm şi noi din strugurii îmbietori şi îl întrebăm pe Dorin Mărăşoiu care e cea mai bună perioadă de cules. „În mod tradiţional, culesul începea pe 15 septembrie, căci înainte participau şi elevi, şi Armata, şi salariaţi din alte unităţi… La mine, recoltatul de pe cele 22 de hectare durează cam o lună. Din păcate, în perioada de înflorit şi până s-a ales bobul au fost ploi abundente, iar mana a afectat multe parcele. Deşi estimăm o producţie de 50-75% faţă de anul trecut, calitatea va fi foarte bună; de şapte ani nu am mai avut zahărul de acum”, ne spune Dorin Mărăşoiu. În podgoriile sale sunt soiuri multe şi bune: Fetească Regală, Riesling, Cabernet, Fetească Neagră, Roşu, Aligote, Burgund, Muscat Otonel… Pe alese, ce să mai! Un tractoraş cară de zor sacii cu struguri la „bază”, acolo unde se storc strugurii şi se face mustul. Se culeg cam trei-patru tone pe zi!
Maşinuţa fermecată
Pasionatul viticultor Mărăşoiu urmăreşte atent fiecare fază a producţiei. Mergem la teasc. Un Terrier micuţ nu mai poate de bucurie să îşi vadă stăpânul. Din tractoraş, sacii sunt goliţi rapid într-un storcător performant care alege boabele de ciorchini şi transferă „aurul” roşu, negru sau alb, după caz, într-o butie de 3.000 litri. Trei tone de struguri pe oră „macină” maşinăria care costă 10.000 lei. Dar merită! În butoi se adună sucul, borhotul, după care se alege mustul. După câteva zile, mustul capătă deja 6-7 grade în tărie, iar după 15 noiembrie este tras de pe drojdie. „Noi vindem vin vrac. Preţul este de 7 lei litrul. Avem un spaţiu închiriat în Bucureşti, dar vrem unul şi în Piteşti. De acum îmi doresc să merg mai mult pe vinul învechit. Este nevoie de vin care să aibă alcool minimum 12-12,5 grade şi care să fie ţinut în anumite condiţii, la temperaturi de 12-14 grade Celsius. Muncă este multă. Subvenţii de la stat – puţine. Pentru 20 de hectare de vie ţi se dă subvenţie cât pentru 100 de hectare de teren arabil, iar investiţiile sunt mult mai mari. Din păcate, producătorii români nu sunt protejaţi de legislaţie şi se face import de vin masiv. Cum să fie vinul de 1,5 lei litrul care ajunge în portul Constanţa de calitate? Nu se pot scoate de pe piaţă vinurile falsificate, iar acest lucru dăunează. Noi lucrăm curat, fără amestecuri, producem un vin tradiţional”, ne declară Dorin Mărăşoiu.
Bun e vinul… dar nu prea mult!
Printr-o compoziţie chimică foarte elaborată (zaharuri, acizi organici, glicerol, compuşi fenolici, aminoacizi, vitamine – A, B1, B2, PP şi săruri minerale), vinul asigură un deosebit aport nutritiv şi mineralizant pentru organismul uman. Acest conţinut depinde de soiul de struguri, tehnologia de prelucrare şi gradul de învechire în butoaie speciale, cisterne sau vinoteci. Efectele terapeutice ale vinului sunt de necontestat. Încă din vechime, numeroase scrieri au subliniat calităţile sale vindecătoare. Dacă Hipocrate din Antichitate recomanda vinul pentru tratarea unor debilităţi fiziologice, pneumonie, plăgi deschise şi muşcături de şarpe, marele savant Louis Pasteur considera vinul drept „cea mai sănătoasă şi igienică băutură”. În toate timpurile, vinul era recomandat, în primul rând, pentru proprietăţile antianemice, fortifiante, revigorante şi energizante. Pentru aceste efecte intră şi astăzi în numeroase reţete cu vinuri tonice. De altfel, medicina populară a recomandat vinul, în cantităţi rezonabile, ca fortifiant al bătrânilor, convalescenţilor, lehuzelor şi persoanelor anemice, bolnave şi clorotice (palide). La persoanele slăbite, vinul stimulează pofta de mâncare; dacă se bea în timpul meselor, are efect de stimulare a digestiei. Bătrânii noştri consumau un vin alb sec după o mâncare cu peşte, un vin roşu după o friptură de porc şi un vin dulce după o plăcintă, la desert.
Aşteptări
Pe cât de vie îi este pasiunea pentru vii şi vin, pe atât de mult patos pune Dorin Mărăşoiu şi când vorbeşte despre politică. Are dreptate în multe privinţe, în special atunci când spune că producătorii români nu sunt protejaţi în faţa expansiunii capitalului străin care face legea. „De la parlamentarii care vor fi aleşi aşteptăm să se implice mai mult, să schimbe legislaţia, să facă ceva. Nu aş vrea să par pesimist, dar parcă s-a bătut mult pasul pe loc. Aşteptările sunt mari de la clasa politică, iar mediul de afaceri resimte acut fiecare decizie pe care aceasta le ia”, ne spune Mărăşoiu. Ne luăm rămas bun cu promisiunea că vom reveni în podgorii şi altă dată şi, mai ales, cu îndemnul său de a gusta mustul din acest an: „O să vedeţi, aşa ceva nu mai găsiţi!”. Şi are dreptate. Dacă mustul e aşa de bun, oare cum va fi vinul?
Claudiu DIŢA
Foto: Adrian GOLESCU
Un Comentariu
Puiu
Dacă domnul Dorin Mărăşoiu ajunge membru al Parlamentului României, îi sugerez să nu tacă, aşa cum au tăcut şi tac în continuare majoritatea parlamentarilor. Măcar să le vorbească celorlalţi despre viţa- de- vie şi roadele ei dumnezeieşti. Să se comporte ca un somelier sau oenolog, să le traducă limbajul vinului, pe care foarte mulţi nu îl cunosc. Majoritate băutorilor de vin, nu ştiu câtă chimie este în tehnologia de urmărire a producerii vinului. N-am auzit vorbe mai frumoase decât cele ale somelierului care îşi prezintă „propriul copil” şi din respect pentru el se poartă cu manuşi albe. Prezentarea vinului făcută de un specialist, este o muzică ,este o artă. După mine, un pahar cu vin este cheia care deschide sufletul celui care ştie să-l bea, este o apropiere de Divinitate! Dacă reuşeşti să dezlegi taina vinului pe care îl bei, cu măsură, atunci poţi să cunoşti mai bine şi oamenii de caracter din jurul tău!