Într-un sertar al unui șifonier moștenit de la părinți, am dat de câteva plicuri îngălbenite de trecerea anilor, în care erau vechi fotografii de familie de pe la începutul anilor ’50. Mi s-au umezit ochii revăzându-i pe mama și pe tata tineri, alături de sora mea în vârstă de 3 ani și viitorul medic dermatolog ce avea 5 ani. N-am idee cine ne-a fotografiat atunci pe Strada Mare, poate duminica, pentru că era lume multă la plimbare într-o zi senină de primăvară. Rămâi surprins când vezi cum erau îmbrăcați atunci piteștenii, la câțiva ani după terminarea războiului. Tata, cu pălărie de fetru și un trenci lung, mama, cu taior asortat cu fusta, iar pe cap cu pălărie. Toți ceilalți, din preajmă sau la distanță, ce se văd în fotografie erau civilizați și nu aveau pe chipuri încrâncenarea românilor de azi. Oraș de mici comercianți.
…Sunt mâhnit de faptul că la acest moment suntem departe de țările și orașele lumii cu adevărat civilizate. Totuși! Deși am avut nenumărate ocazii de a părăsi România și orașul în care m-am născut spre a trăi o viață irepetabilă în Europa de Vest, în America sau Canada, nu am făcut-o. Oriunde aș fi optat să rămân, făcând parte din prima ligă a corpului medical românesc, aș fi câștigat însutit mai mult decât în Pitești. Nu am fost bântuit de duhul înavuțirii cu orice preț. Iubesc această țară în care hazardul m-a adus pe lume, dar nu mă bat cu pumnul în piept și nu aș intra niciodată într-un corp care cântă din toți rărunchii: „Noi suntem români!” Ei și? Ce-i cu asta?
Exagerat de mulți dintre concetățenii mei așa declară, dar se comportă de parcă ar fi niște dușmani ai acestui neam: au vocația distrugerii, fură și murdăresc tot ce întâlnesc în cale. La munte și la mare, în păduri, prin parcurile din orașe, în trenuri și în WC-uri publice. Aruncă tone de gunoaie și de peturi în zonele extravilane, în râuri și în apa din baraje. Cât despre calitatea populației din Pitești… Priviți cum arată, nu cartierele mărginașe, ci chiar centrul centrului și Strada Mare, celebra arteră de promenadă de pe vremuri. Copii și adulți la cerșit, gunoaie, delicvenți și asistați social, insolenți obraznici gata oricând să te fure sau să te înjure de mamă. Apoi, săli de jocuri, pariuri și păcănele, cozi la covrigi și gogoși, sute de porumbei loviți la centrul foamei, așteptând să li se arunce de ciugulit.
