Facturile la energie au crescut neruşinat de mult în ultimele luni, iar această tendinţă pare să continue. De ce sunt atât de scumpe curentul electric şi gazele dacă tot a fost liberalizată piața energiei electrice şi, prin urmare, preţurile ar trebui să fie mai mici, adică suportabile? Aceasta e întrebarea! Iar răspunsuri şi justificări avem cu duiumul…
Eşec… premedidat
Realitatea este însă doar una: aşa-zisa liberalizare pe piaţa energiei este un eşec… premeditat! Monopolul care exista până anul trecut a fost transformat în… mai multe monopoluri, iar anumiţi „băieţi deştepţi” – companii, firme şi firmuleţe, vreo 120 la număr – profită enorm, cu complicitatea statului. Practic, nu s-a schimbat nimic. La şapte luni de la „liberalizare”, doar puţin peste 2% dintre consumatori îşi schimbaseră furnizorul, conform unor surse ANRE, restul – de peste 5,7 milioane de români – modificându-şi tipul şi durata contractelor. Marii furnizori şi-au cam menținut cota de piață și decid totul în domeniu, iar micii furnizori sunt obligaţi să crească tarifele pentru a rezista. Urmarea: creșterea prețurilor la consumatori.
Autoritatea Națională pentru Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a primit mii şi mii de plângeri din partea oamenilor casnici care spun că facturile nu corespund cu cât au consumat sau că pur și simplu s-au trezit cu prețuri mai mari. De ce? Între 40% (la energie electrică) și 80% (la gaze) din majorările la factura la energie din această iarnă vor contribui doar la creșterea profitului furnizorului, conform Asociației Energia Verde, citată de „Europa Liberă”. Aceste procente din creșterile prețului la energie sunt nejustificate.
Preţuri umflate pe drum
De ce s-au majorat prețurile pe o piață în care, teoretic, concurează peste 100 de firme? Sunt multe de spus, dar trebuie văzut drumul energiei până în casa omului. Fiindcă pe acest drum, prin speculaţii, preţurile se pot şi dubla! Ei bine, 70% din energia consumată zilnic la nivel naţional este produsă de doar patru companii – Nuclearelectrica, Hidroelectrica, OMV Petrom și Complexul Energetic Oltenia. Energia regenerabilă (eoliană, solară etc) atinge maximum 30-32% din consumul zilnic. Energia respectivă intră în sistemul național. Prin reţelele Transelectrica şi Transgaz. De aici, energia produsă de centralele hidroelectrice poate fi transportată doar de anumite firme, cărora statul român le-a concesionat dreptul exclusiv de a distribui energie electrică şi/sau gaze.
Pe piață au intrat astfel trei tipuri de firme: producătorii privați de energie regenerabilă (solară, eoliană etc) și Hidroelectrica – adică firme care produc energie cu scopul de a o vinde direct sau prin bursă. Prin liberalizare, aceste firme vând direct energia pe care o produc către consumatori casnici, stabilind orice preț au considerat corect. De obicei, aceste societăți produc cea mai ieftină energie; traderi de energie, firme care cumpără energie pentru a o vinde mai departe către populație sau alte societăți; platforme industriale care realizează energie electrică pentru activitatea proprie, cum ar fi, de pildă, ALRO Slatina.
Ce e de făcut?
Ce e de făcut. De umblat la legi, evident. Dar până când îşi asumă cineva această responsabilitate – la cei corecţi ne referim – trebuie văzut ce e de făcut când primeşti acasă factura umflată de curent sau de gaze. Există o procedură…Când pe factură apare o cantitate mai mare, de gaz, spre exemplu, decât cea pe care crezi că ai consumat-o, poți face o sesizare sau reclamație la furnizor. Potrivit unei noi proceduri de rezolvare a unor astfel de reclamații, sesizările se pot depune fizic la furnizor, dar pot fi transmise și online către acesta. Astfel, potrivit Ordinului ANRE nr. 142/2021, apărut în Monitorul Oficial nr. 31, consumatorii ce au contract încheiat cu un furnizor de pe piața locală pot reclama la acesta eventualele situații în care consumul indicat de contor nu corespunde cu cel din realitate. Reclamațiile consumatorilor sunt valabile pentru măsurarea cantităților de gaze naturale înregistrate în ultimele trei luni consecutive, în cazul clienților finali casnici, și în ultimele șase luni, în cazul clienților noncasnici.
Reclamația trebuie formulată în scris, în limba română, și poate fi depusă la furnizor sau transmisă online ori prin fax, poștă și prin e-mail. Procedura de rezolvare a reclamațiilor privind măsurarea cantităților de gaze naturale se consideră declanșată odată cu înregistrarea la furnizor a sesizării, însoțită de documentele justificative existente. Reclamația trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații: datele de identificare ale solicitantului, adică, în cazul persoanelor fizice, numele și prenumele, adresa de domiciliu și adresa de corespondență, dacă este cazul; datele referitoare la sistemul de bază – adresa locului de consum, codul locului de consum, tipul și seria sistemului/ mijlocului de măsurare a gazelor naturale; datele de contact ale solicitantului – numărul de telefon și/sau adresa de e-mail; prezentarea pe larg a situației de fapt la care se referă reclamația/ sesizarea/ divergența; solicitarea sau nu, după caz, a expertizării metrologice a contorului.
Documentele justificative amintite sunt copii, după caz, ale următoarelor: factura/facturile de gaze naturale aferentă(e) perioadei reclamate; buletinul de mișcare a mijloacelor de măsurare a gazelor naturale; nota de constatare privind corectitudinea datelor de măsurare a consumului de gaze naturale (dacă operatorul a emis una); procesul-verbal privind măsurarea cantităților de gaze naturale; alte documente cuprinzând informațiile sau datele necesare rezolvării reclamației. Potrivit procedurii, operatorul rețelei de distribuție trebuie să răspundă la o reclamație în cel mult 15 zile de la data înregistrării ei. De asemenea, acesta are obligația ca, în cel mult cinci zile lucrătoare de la înregistrarea reclamației, să verifice la fața locului funcționarea sistemului de bază. În cadrul acestei acțiuni se verifică etanșeitatea îmbinărilor, existența și integritatea sigiliilor, funcționarea sistemului de măsurare la debitul minim și maxim al aparatelor consumatoare de combustibili gazoși. Apoi, dacă după verificare se stabilește că este necesară expertizarea metrologică a contorului, aceasta se face în cel mai scurt timp posibil pentru sistemele de măsurare a cantităților de gaze naturale care necesită demontarea și transportul la un laborator metrologic autorizat și în maximum cinci zile lucrătoare pentru sistemele care se verifică la locul de funcționare.
