Astăzi, polițiștii argeșeni au luat parte la proiectul ,,Ceaiul de duminică seara”, alături de partenerii din cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență în Educație Argeș, precum și reprezentanți ai celorlalte arme ale M.A.I., jandarmi și pompieri argeșeni. Astfel, și-au propus să vină în ajutorul celor mai puțin favorizați de soartă, prin oferirea unor pachete cu mâncare și a unei băuturi calde.
“Am urmărit și latura activă a atribuțiilor polițienești, prin aceea că cei cărora le este adresat acest gest, fac parte din rândul persoanelor fără adăpost, categorie predispusă atât victimizării, cât și săvârșirii de fapte antisociale. În asemenea context, discuțiile cu aceștia au decurs mult mai firesc, iar sfaturile polițiștilor au fost primite mai ușor. De asemenea, pentru cei cu anumite afecțiuni medicale, am avut alături un reprezentant S.M.U.R.D., care a efectuat o evaluare primară a stării de sănătate”, a fost mesajul transmis de reprezentanții Poliției Argeș.
Printre oamenii străzii se află zeci de piteșteni, poate chiar sute, mulți dintre ei sunt bătrâni neajutorați, care nu ar mai putea spera la un altfel de viitor. De această dată, însă, ne-a atras atenția un tânăr de 26 de ani, Suraj, așa cum este poreclit. Dacă l-ai vedea pe stradă, ai crede că este un tânăr normal. Ai crede că are un acoperiș deasupra capului, fiind îmbrăcat lejer, tineresc, ba chiar accesorizat cu un cercel în ureche. De fapt, acesta duce un trai de coșmar, își petrece zilele într-o clădire-fantomă din Pitești, fostă policlinică, de pe strada “Cuza Vodă”. Este de ajuns doar să te apropii de acel loc și te îngrozești: tone de gunoaie, șobolani morți, geamuri și pereți distruși, un focar de infecție…
Atunci când polițiștii au intrat pentru ai oferi ceai și covrigi, tânărul s-a arătat speriat pentru un moment, după care și-a dat seama de intențiile vizitei. Cel mai probabil, suferind de frig și de foame, Suraj nu se plânge și ne spune că: “Nu vă supărați, am mâncare, tot ce vreau, m-a ajutat Dumnezeu, mă iubește Dumnezeu….”. Pentru că așa cum ne spunea un cititor “și cei fără adăpost au orgoliul și demnitatea lor”.
Cu siguranță mulți dintre dumneavoastră vă întrebați cum a ajuns în această situație, ei bine, Suraj este singur pe lume încă de la 14 ani, fără casă, fără familie, fără un umăr pe care să se sprijine la nevoie, neavând șansa unui drum mai bun în viață. Într-adevăr, este tânăr, are două mâini, două picioare, în putere să muncească și să-și poată depăși condiția. Ușor de spus, greu de făcut! Traumele copilăriei, lipsa cuvintelor “acasă” și “familie”, viciile, anturajul, dar și nepuținta de a mai spera, toate îl țin în loc.
Pe final, ne spune: “Eu sunt bolnav cu plămânii, am fumat niște prostii, cu bani mă ajută o femeie, Adriana, care stă cu mine în cameră. Dar în curând vreau să-mi iau pașaportul și să plec în afară, acolo unde voi lucra la o spălătorie auto”. Știm că la o primă vedere este de judecat, însă nimeni nu știe suferința și povara pe care acest tânăr a simțit-o la început de drum în viață. Poate că într-o zi, printr-o minune, calea i se va lumina și va putea spune “acasă” din toată inima…
“În perioada sărbătorilor, mulți argeșeni au găsit de cuviință să facă gesturi de binefacere, dar, în cadrul acțiunilor pe care le-am desfășurat, am învățat că oamenii aflați în nevoie trebuie ajutați constant și fără vreo ocazie sau vreo sărbătoare. Ne dorim ca cetățenii să fie deschiși la acțiuni umanitare, pentru că nevoile acestor oameni sunt permanente. Astfel de acțiuni vor continua și în perioada următoare”, au transmis polițiștii argeseni.
