„Ionescu”…”Popescu”… „Georgescu”…Strigați ca la școală. Asemeni unor elevi disciplinați, așa așteaptă zeci de oameni să își audă numele. În frig. Cu mâinile în buzunar sau împreunate ca la rugăciune. În fața lor nu se află vreun profesor și nici vreo catedră. Ci o …dubă. De la înălțimea ei, un bărbat strigă numele afișate pe pachete. Cutii mai mari sau mai mici, saci ori sacoșe mari de rafie ajung la destinatar.
Este scena care se petrece periodic în centrul Piteștiului, în parcarea de la Cercul Militar. Timpul așteptării se topește. Ca și distanța dintre urbea noastră și tărâmul hispanic de unde a venit vehiculul. Amarul de întindere dintre cei care au dăruit și cei care primesc dispare. Metaforic. Bătrânii strâng în mâinile lor ridate, cutiile trimise de copiii aflați departe. Dar copleșiți de emoție sunt toți cei care așteaptă să fie strigați. Un soț, un frate, o soră, un văr, un nepot…cineva s-a gândit la ei. Și din banii câștigați la muncă in construcții, în agricultură ori pentru îngrijirea bătrânilor, le-a cumpărat diverse obiecte, articole vestimentare, medicamente, alimente. Pe lângă banii pe care îi trimit pe card, prin sistemele bancare. Doar e luna cadourilor. Ei însă trimit deseori pachete sprijinindu-i pe cei rămași acasă. Ca semn de iubire, ca dovadă de solidaritate.
Mașina firmei de transport colete a ajuns din nou în Pitești. Mai încărcată decât altădată, pachetele fiind mai numeroase decât în alte perioade ale anului. Nimeni nu zâmbea, în ochii nimănui nu strălucea fericirea. Dimpotrivă. O umbră de tristețe i s-a așternut fiecăruia pe chip. Oricine privea mulțimea adunată și pe fiecare-n parte deslușea starea lor lăuntrică.
În locul darurilor voluminoase, piteștenii ar fi dorit să-i vadă pe cei dragi. Pe ei să-i țină în brațe, nu cutii reci, dure, colțuroase. Își primesc cadourile cu resemnare. Da, sunt binevenite. Ca din mâna unui Moș Crăciun cu accent spaniol. Dar legendarul personaj nu le-a adus ce visau, pe cei dragi! Ci doar mărturiile dragostei lor de truditori printre străini. Fiul, fratele, sora…își petrec sărbătorile de iarnă acolo, în îndepărtata țară unde muncesc pe brânci și pentru ca lor, celor rămași acasă, să le fie un pic mai bine…
