Un partid politic are un mecanism propriu, ierarhic structurat, care lucrează spre mulţumirea obştească, până ajunge să-şi îndeplinească menirea pentru care a fost ales de către electori. Căci, după aceea, el trece în opoziţie, fiind înlocuit de un alt partid. Or, când mecanismele acestor două partide se unesc, apare monopolul politic. Melodia pare aceeaşi, dar n-o mai recunoşti, fiindcă şi-a schimbat partitura. Şi astfel, politica nu mai este pe ideologii, ci pe înţelegeri personale de natură conjucturală. Iar puterea politică ia forma unei cooperative. Interesantă va fi dizolvarea cooperativei. Aşa că situaţia în care se află astăzi liberalii şi social-democraţii este asemănătoare unei cooperative politice. Ea îmi aduce aminte de un episod istoric referior la o astfel de coaliţie politică. 

Într-o zi de decembrie a anului 1937, mai multe maşini luxoase s-au oprit în faţa unei şcoli de menaj de fete, din Topoloveni. Dintr-o maşină a coborât doamna Veturia Goga, soţia lui Octavian Goga, care urma să viziteze şcoala de fete, să facă unele complimente profesorilor şi să laude activitatea plină de stăruinţă a doamnei Niculina Mihalache. Înaltă, marţială, cu un etern zâmbet de bună dispoziţie pe buze, într-un încântător costum naţional şi cojoc ciobănesc, înfrumuseţat de o năframă tricoloră, doamna Niculina a întâmpinat grupul de cucoane condus de doamna Veturia. Dincolo de atmosfera mondenă, întâlnirea avea şi semnificaţii politice, cunoscându-se vederile ideologiei ţărăniste ale doamnei Mihalache şi cele liberale ale doamnei Goga. Şi mai avea o semnificaţie: exprimarea într-un plan simbolic a ruperii alianţei politice dintre ţărănişti şi liberali. O coaliţie de aproape un secol, al cărui sfârşit a fost marcat de o cruntă luptă politică. Vârtejul prefacerilor politice care a zguduit mijlocul secolului XX a dus la destrămarea unei alianţe care servea, cel puţin declarativ, atât interesele liberalilor, cât şi pe cele ale ţăraniştilor. 

Coaliţia dintre liberali şi ţărănişti s-a constituit în urmă cu aproape o sută de ani, luând ca referinţă anul 1937, când liberalii s-au apropiat de ţărani pentru a lovi în conservatori, adică în cei care-i reprezentau pe marii proprietari de pământ. Apropierea era justificată deoarece ţăranii îşi duceau viaţa după nişte tipare străvechi şi înapoiate. Cu dezvoltarea modernă a societăţii, satul nu a mai putut ocoli faza unor transformări profunde. Vechea clasă a proprietarilor de terenuri era supusă unui proces treptat de desfiinţare, dezvoltându-se categoriile liberale ale muncii, categorii bazate pe comerţ, industrie şi finanţe, care s-au unit pe plan politic în chip organic sub forma liberalismului. Cu desfiinţarea unor privilegii şi promovarea noilor idei de egalitate şi libertate s-a atentat la stilul de viaţă al boierilor de moşie, dar a fost chemată la o nouă viaţă socială cea mai viguroasă clasă din vechea societate, anume ţărănimea. 

Prin urmare, la început, ţărănimea a fost alături de liberali şi împotriva boierilor de moşie. Ea a obţinut pe calea aceasta eliberarea de glie şi stăpânirea în deplină proprietate a pământurilor, pe care le-a lucrat veacuri de-arândul pentru alţii. Ţăranii au câştigat de pe urma noului cadru economic şi politic, susţinut de liberali. Drept care, lupta politică în primii ani ai României moderne s-a dus între boierii de moşie şi liberali. Sau, cum se spunea atunci, între „albi” (conservatori) şi „roşii” (liberali). 

Sigur, o nobilime leneşă care uzurpa treburile publice era o nenorocire pentru ţară. Dar o nobilime activă şi supusă dreptului comun, devotată intereselor publice, era o binefacere. După ce liberalii au ieşit învingători în lupta cu conservatorii, tovărăşia temporală dintre ei şi ţărănime s-a încheiat. Statul liberal, născut din nevoi liberale, nu i-a mai sprijinit pe ţărani, care au fost trecuţi pe ultimul plan al politicii lor. Aşa s-a ajuns la Răscoala din 1907, când mii de ţărani au fost omorâţi de tunurile liberalilor, comandate de ministrul de la Interne, liberalul Ionel Brătianu.

Iată dar că lucrurile se pot întâmpla la fel şi azi între liberali şi social-democraţi. Deja prevăd o întâlnire între Alina Gorghiu şi Gabriela Firea, întâlnire care va pecetlui despărţirea politică a acestor partide. Căci după ce Rareş Bogdan şi Florin Câţu îi vor atrage pe bugetari de partea lor şi pe unii dintre ţărani, atunci liberalii vor ieşi din alianţa cu social-democraţii. Şi spun acest lucru pentru că ştiu din sociologie că dacă o alianţă politică este făcută de bărbaţi, ea va fi despărţită de femei. Deci, coaliţiile noastre politice se aseamănă cu un stol de păsări, care se grupează ca să se desfacă. Aşa se va întâmpla şi cu cele două partide aflate acum la putere, căci, după alegerile din 2024 (măcar de-ar rezista până atunci), ele vor avea iluzia că îşi vor vedea singure de drumul lor politic. Perfidă iluzie!

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio