Încă de la debutul epidemiei de SARS-CoV-2 menționam că virusul Covid-19 este structural înrudit cu alte două virusuri având structură genomică ARN: virusul Hepatitei C și virusul HIV Sida. Această particularitate le conferă o mare variabilitate antigenică, în sensul că, cu trecerea timpului, structura antigenică de suprafață se schimbă și cu ea și valențele în exprimarea clinică și sensibilitatea la tratament.
Virusul hepatitic C a fost descoperit în 1989, încă nu s-a reușit obținerea unui vaccin care să protejeze oamenii de infecție și boală, dar în anul 2015, ca o încununare a experimentelor în laboratoare de cercetare de elită, s-a reușit sinteza unei combinații cu efect benefic în tratament. Această performanță, la care s-a ajuns după 26 de ani de la depistarea virusului, cu efect de inhibiție a proteazelor virale, care împiedică înmulțirea virusului C, are efect de durată în scăderea viremiei, care ajunge nedetectabilă la un prag de 5 ui/ml. La peste 5 ani de terapie, viremia se menține nedeterminabilă, echivalent clinico-evolutiv cu vindecarea pacienților infectați și cu semne clinice de suferință hepatică. Se ajunge după tratament oral cu durata de trei luni, destul de scump, dar susținut financiar de CNAS, la stoparea evoluției bolii cronice de ficat către ciroză hepatică și cancer hepatic.
Școala medicală românească de hepatologie a inițiat o acțiune pe plan național, în ultimii doi ani, de testare în masă a pacienților pentru depistarea infecției cu virus hepatitic C, susținută financiar din fonduri europene. Având în vedere că numărul pacienților infectați cu VHC aflați în evidență în anii 2003-2005 era între 250.000 și 300.000 și că în realitate numărul lor ar fi putut fi dublu, acțiunea de testare în masă a pacienților, urmată de tratamentul nou, eficient, avea ca scop eradicarea hepatitelor virale prin tratament.
Debutul epidemiei de Covid-19, în urmă cu aproape doi ani, devenită pandemia dură, fără asemănare în istoria epidemiologică a lumii, a lovit în special economiile statelor mijlocii și mici, inclusiv pe cea din România.
Nepregătiți aproape total, așa cum se întâmplă și în urma intemperiilor climatice, cei mai săraci și mai neinstruiți locuitori ai Europei suferă cel mai mult. Criza economică națională a blocat finanțarea tratamentului antiviral C, care se derula de o manieră demnă de a spera să ajungem la eradicarea hepatitei cu virus C. În acest fel, lipsa continuității tratamentului antiviral C s-a aliniat la nivel național la multiple alte lipsuri în tratamentul bolnavilor suferinzi de alte boli severe: neoplazii diverse, diabet zaharat de ambele tipuri, boli cardiovasculare, tuberculoză pulmonară etc.
Activitatea intensă de descoperire a unui tratament eficace anti Covid-19 s-ar izbi, în caz de finalizare favorabilă, de lipsa de susținere financiară a unor medicamente categoric destul de scumpe. Cu atât mai mult trebuie susținută vaccinarea în masă a populației eligibile, atingerea unui prag de imunizare de peste 60-70% cât mai curând posibil.
Prelungirea pandemiei Covid-19 duce la geneza de noi tulpini ale virusului, mai periculoase ca răspândire și gravitate. Nevaccinații anti Covid din lume, vinovați de apariția valurilor succesive pandemice, trebuie să-și asume catastrofa insuccesului vaccinării în masă!
P.S. Nu putem alege la nesfârșit între ignoranță și rațiune; să mergem pe mâna rațiunii și a salvării vieții românilor!
