Cred că omul inteligent este cel care se pricepe să găsească uşor şi repede cele mai bune soluţii într-o situaţie neobişnuită. La noi această calitate se identifică cu şmecheria. Pentru un negustor, un bancher este mai inteligent decât un savant. De aceea, poate cel mai important de ştiut despre oameni este atitudinea lor în faţa vieţii, viziunea lor generală despre lume, poziţia faţă de o problemă sau alta aflată în prim-planul vieţii lor cotidiene. Căci e nevoie de ascuţimea minţii şi de raţionalitate ca să accepţi sau să refuzi ceea ce întâmpini în viaţă, să deosebeşti adevărul din mulţimea faptelor şi teoriilor contradictorii. Şi îţi trebuie cultură solidă pentru a rezista sofismelor încâlcite şi scepticismelor la modă. O astfel de cultură nu o poate avea cineva care nu şi-a îmblânzit încă instinctele, iar spiritul său nu este încă eliberat de nevoile trupeşti. Un astfel de om mai degrabă respinge ceea ce i se propune decât să accepte.

Prin urmare, scepticismul este filosofia comodă a minţilor slabe şi leneşe, a protestatarului stricat şi semidoct. El nu ştie că Mefisto vrea totdeauna răul, dar creează totdeauna binele (Faust). Or, dacă binele este lăsat pe seama diavolului, atunci ştiinţa îşi pierde înţelesul. Or, vaccinul este totuşi un produs al ştiinţei. O ştiinţă care controlează într-o oarecare măsură întâmplările oarbe din natură. Căci omul, ca individ, nu prea mai valorează mult – vedem acest lucru zilnic. El ar trebui să se sustragă prejudecăţilor fanatice, care barează drumul adevărului şi-l îndepărtează de la bara raţiunii. Astfel lucrează unele antiseptice: omoară microbii, dar ard şi carnea. Carnea se vindecă, dar microbii nu mai învie. 

Drept care, zilele acestea am efectuat un fel de interviu structurat, cu întrebări referitoare la problema acceptării/respingerii vaccinării. Şi am ales două eşantioane, structurate pe două categorii de vârstă de maximă generalitate: tineri şi vârstnici. Şi ca să mă refer la răspunsurile tinerilor chestionaţi despre vaccinare, le-aş putea sintetiza în trei fraze: tânărul este o fiinţă care trăieşte, se dezvoltă şi se schimbă fără încetare. El este cel mai mult predispus la manipulare. În general, tânărul crede că niciun rău de pe lume nu se poate atinge de el.

 În schimb, pentru cel în vârstă, scalpetul meu analitic a fost inutil în faţa convingerilor lui referitoare la vaccinare. Dificultatea aceasta a fost de neînvins, dar a putut fi totuşi ocolită sau atacată pieziş. În sensul că mi-am schimbat interviul în aşa fel încât să capăt încrederea celui intervievat şi să aflu de ce oamenii în vârstă refuză, în majoritatea lor, imunizarea prin vaccinare. Şi numai după un astfel de demers mi-am explicat de ce vârstnicii refuză vaccinarea şi că ei sunt mult diferiţi faţă de tineri. În primul rând, vârstnicii investesc mai puţin în preocupările lor personale şi în grija faţă de viaţa proprie. 

După ce au trăit experienţe ale pierderilor de tot felul, îşi dau seama că, la nivel personal, nu le-a mai rămas mare lucru de făcut. Pe ei nu-i mai interesează să semene pentru o recoltă viitoare de care să se bucure ei înşişi, ci doar să-i ajute la maximum pe cei dragi lor. 

Au văzut cum vin şi se duc vremurile bune şi vremurile grele şi ştiu tot ce se poate ştii despre viaţă, aşa că nu se tulbură chiar atât de uşor în faţa evenimentelor momentului, fie ele legate de pandemia de Covid-19. Sfatul lor, uneori, este pur şi simplu să aştepţi, pentru că urgia aceasta pandemică se va termina curând. Ei au privit istoria cum se desfăşoară în faţa lor şi pot să prevadă, cu incredibilă siguranţă, când se vor repeta lecţiile pe care tinerii nu le-au învăţat din istorie. 

Aşa că oamenii intervievaţi de mine au ales cândva cum să trăiască, nu cum le cere Arafat sau Câţu. Ei şi-au ales un anumit stil de viaţă aflat între limitele şi legile unei asocieri cu felul lor de a fi. Este o consecvenţă în modul acesta de a alege, care nu ţine poate de deziderate economice sau etice, cât de conformaţii sufleteşti. Un individ îşi alege prietenii prin cârciumi şi acolo îşi desăvârşeşte el sufletul zi de zi. Altul şi-i caută în politică şi se apropie de ei pe căi ideologice. Unii frecventează regulat cluburile, alţii merg la biserică. La fel, omul îşi alege hrana şi băutura în funcţie de gustul său. Fiecare dintre noi ne creăm selectiv mediul, dar aerul este acelaşi, acelaşi pământ, aceeaşi floră, aceleaşi instituţii etc. Ca, de altfel, aceleaşi convingeri, aceleaşi acceptări şi respingeri. Caracteristică definitorie a spiritului gregar. 

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio