Orice pacient pierdut aduce un gol în inima doctorului care e învins în lupta cu necruțătoarea moarte. Când însă cel pe care îl tratezi este chiar iubitul tău tată, durerea este greu de înțeles, imposibil de descris în cuvinte.

Ultima suflare

O astfel de experiență nefericită, traumatizantă, a trăit în urmă cu două zile renumitul medic argeșean Dan Marinescu de la Spitalul Floreasca din București. Cu o săptămână înainte, părintele său drag, preotul Vasile Marinescu, fost paroh, timp îndelungat, al bisericii Olari din Curtea de Argeș, s-a simțit rău. Cei care au aflat s-au gândit îndată la Covid-19. Însă nicidecum starea preotului în vârstă de 75 de ani nu a avut legătură cu el. Alta era cauza. Din păcate. Fiul său l-a transportat imediat la unitatea spitalicească din capitală pentru investigații. Nu bănuia însă ceea ce avea să descopere în urma analizelor. O leucemie galopantă îl aducea cu fiecare zi mai aproape de un sfârșit inevitabil. Se-nțelege că medicul a făcut tot posibilul și imposibilul pentru a-și salva tatăl, la căpătâiul căruia a vegheat zi și noapte. Însă el se stingea ca o lumânare, țintuit pe patul de suferință. Clipa fatidică a despărțirii venise. Medicul a privit neputincios cum tatăl său își dă ultima suflare…

O viaţă de excepţie

Vasile Marinescu a adormit cu nădejdea învierii, la capătul unei vieți pline de împliniri. O familie frumoasă, doi copii realizați, o carieră pastorală de excepție recunoscută nu doar la nivelul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, ci și al Patriarhiei Române. Devastat de durere din cauza morţii duhovnicului său, omul de cultură, realizator de emisiuni TV, fondatorul revistei „Glasul Iubirii”, George Mitrache, în exclusivitate pentru ziarul nostru, l-a portretizat în câteva cuvinte simple: „Părintele Vasile Marinescu a fost nu doar preot, ci și orator desăvârșit, scriitor, cărturar, iscusit duhovnic, prieten al clipelor de suferință; am colaborat cu dânsul timp de 15 ani în cadrul Asociației Umanitare „Dumnezeu este Iubire”, al cărei fondator și președinte era. Dar oamenii l-au cunoscut mai mult în calitate de păstor de suflete și era unul dintre cei mai iubiți și respectați preoți din cuprinsul Eparhiei Argeșului și Muscelului…”

Prietenul săracilor

Asociația umanitară ale cărei baze le-a pus părintele Vasile Marinescu a ajutat numeroase familii nevoiașe. De-a lungul atâtor ani de activitate, mulți copii au primit îmbrăcăminte și încălțăminte, rechizite școlare, bătrânii – medicamente și lemne pentru foc, tinerii – obiecte electrocasnice. Dar două au fost proiectele de anvergură pe care le-a concretizat preotul: o cantină socială la care zilnic primeau mâncare zeci de amărâți din Curtea de Argeș și un program educațional – meditații gratuite pentru elevi! Ani la rând, sute și sute de persoane s-au bucurat de bunătatea părintelui și au beneficiat de ajutoarele sale dăruite sub o formă sau alta prin această asociație umanitară. Din porunca divină „iubeste-ți aproapele!” preotul își făcuse un crez al vieții sale.

Şi-a presimţit sfârşitul

Sfera preocupărilor sale era mult mai largă. Pe lângă activitatea pastorală și filantropică, părintele scria de zor. Publica în multe reviste de cultură și spiritualitate. Dar se îngrijea și de propria sa operă care căpătase contur: două volume ale lucrării „Între cer și pământ”, o îmbinare de proză și poezie. Terminase și al treilea volum care urma să apară în luna decembrie, când ar fi împlinit 76 de ani. Nu a mai apucat fericita zi. Cu toate acestea, bunul său colaborator George Mitrache va face tot posibilul ca la parastasul de 40 de zile cartea să fie publicată. De altfel, acest fiu duhovnicesc al părintelui face acum o mărturisire șocantă: Vasile Marinescu și-a presimțit sfârșitul! Iată afirmația pe care o face cu mâna pe inimă: „În urmă cu două luni, a făcut un pas înapoi. În sensul că s-a retras de la conducerea asociației noastre. Și nu se simțea rău, dar așa a considerat, că e mai bine să îmi predea mie ștafeta. Am fost surprins, dar m-am bucurat de încrederea pe care mi-o acordă. I-am promis că voi continua toate proiectele începute, cantina socială, dar sub forma pachetelor cu alimente, pentru că e pandemie, și, desigur, meditațiile pentru copiii săraci din Curtea de Argeș. La ultima convorbire telefonică însă, recent, mi-a spus printre altele că simte ceva, că nu mai are mult… Vorbeam despre arborele genealogic și susținea că nu va trăi mult, ținând cont de vârstele la care au plecat înaintașii săi. Atunci am început să fac legătură cu faptul că a renunțat la conducerea asociației. Iar acum când am aflat că l-am pierdut, mi-am dat seama că dânsul, de fapt, își simțea aproape călătoria spre veșnicie…”

Slujbă Arhierească

În această după-amiază sicriul cu trupul neînsuflețit va fi adus la biserica „Sf. Ierarh Nicolae (Nou)” din Curtea de Argeș. Toți cei care l-au cunoscut și prețuit îi pot aduce un ultim omagiu până marți, la ora 11, când va fi săvârșită slujba înmormântării. Una la care va participa un sobor impresionant de preoți, în mijlocul căruia se va afla ÎPS Calinic Argeșeanul. Arhiepiscopul îl aprecia mult pe părintele Vasile Marinescu pentru ostenelile sale, admirându-i în egală măsură smerenia. Un vrednic slujitor al altarului și al aproapelui, căruia toți cei care l-au cunoscut îi vor păstra vie amintirea. Și îl vor pomeni în rugăciunile lor, implorându-L pe Dumnezeu să îl așeze în ceata sfinților Săi, bucurându-i sufletul cu strălucirea luminii Sale celei nesfârșite.

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio