Acum 21 de ani, centrul Piteştiului era ocupat de trupe suedeze. Cei ce treceau prin faţa primăriei se întrebau ce caută acele trupe aici. Primarul Pendiuc avea să dezlege misterul, fiind gazda unui eveniment cu rezonanţe europene. Despre ce este vorba. Între 19 octombrie şi 8 noiembrie 1714, regele Carol al XII-lea al Suediei a stat la conacul boierului Budişteanu. Iniţial era vorba de o săptămână, dar încurcături pe care regele fugar le-a trăit i-au prelungit sejurul. Mărturie a acestui eveniment stă şi placa pusă la conac: „Carol al XII-lea, regele Suediei, fugărit de vrăjmaşi, s-a ascuns şi odihnit aici”.
Alaiul care-l însoţea a complicat viaţa locuitorilor; aceştia abia au făcut faţă în ceea ce priveşte întreţinerea fugarilor – trupe şi cai.
Dar de ce a venit Carol al XII-lea în Argeş? Istoria consemnează faptul că tânărul de numai 15 ani a moştenit tronul Suediei, pe atunci o mare putere regională. Departe de a fi o povară pentru regat, Carol al XII-lea s-a dovedit a fi o personalitate foarte puternică, un luptător viteaz, distins pe câmpul de bătaie, unde îşi dovedea cu prisosinţă calităţile de strateg şi de ostaş.
Era vremea când Suedia purta ceea ce s-a numit Marele Război al Nordului împotriva Rusiei, Saxoniei şi Danemarcei – Norvegiei, coalizate împotriva statului său.
În 1700, în fruntea trupelor sale, l-a învins pe Petru cel Mare, la Narva. O victorie urmată, în 1709, la 28 iunie, de o înfrângere usturătoare la Poltava. „Revanşa” lui Petru cel Mare avea să-l coste foarte mult. Carol al XII-lea a fost împuşcat în picior şi a fost nevoit să se deplaseze purtat în lectică.
Abia a ajuns la Bender (Tighina), unde avea să rămână, tolerat de turci, câţiva ani. Aici îşi construise un cartier general, un adevărat orăşel.
Avea cu el – spun mărturiile epocii – o mie de soldaţi suedezi şi câteva mii de cazaci sub conducerea lui Mazepa. Mort în 1709, acesta a fost înlocuit de hatmanul Filip Orlik.
Cum-necum, turcii şi-au schimbat atitudinea, l-au atacat pe Carol al XII-lea şi l-au capturat. Dus cu forţa pe lângă Adrianopole, în 1714 i s-a permis să plece spre ţară. Periplul n-a fost simplu. Aşa se face că îl întâlnim în „escala” piteşteană. A fost însoţit de vornicul Radu Popescu, la ordinul domnitorului Ştefan Cantacuzino.
Şi acum ne întoarcem la începutul lui septembrie 2000, în centrul Piteştiului. Generalul-locotenent Ake Sagren, după aproape 3 secole, în memoria regelui său – căruia îi plăcea să se asemene idolului său, Alexandru cel Mare – a dorit să marcheze acest episod din istoria Suediei. A înfiinţat o asociaţie de voluntari „Carolus Rex Revivat” şi cu o logistică impunătoare – 31 de cai, 30 de camioane şi 70 de voluntari, s-a aşternut la drum, reeditând, în condiţii cât de cât asemănătoare, campania regelui său, de revenire acasă. Cât priveşte „trecerea suedeză”, ea s-a soldat cu înfrăţirea Piteştiului cu localitatea suedeză Borlänge. Războinicul Carol al XII-lea n-a avut astâmpăr: a fost împuşcat mortal la Fredrikssten, la 30 noiembrie 1718. Câmpul de luptă l-a însoţit, aşadar, până la moarte.
P.S. Am preferat acest episod din istoria Piteştiului în locul luptelor politicianiste pentru putere din aceste zile.
