O familie nevoiașă cu trei copii, din satul Ciobani, comuna Hârsești, a rămas pe drumuri în prag de an școlar, după ce casa le-a fost mistuită de un incendiu provocat intenționat de o rudă. Culmea este că bărbatul care i-a adus pe soții Jurubiță în sapă de lemn fusese condamnat cu suspendare pentru că, în decembrie 2020, a dat foc casei sale. Acum opt luni, unchiul copiilor a suferit arsuri pe corp, iar la externarea din spital nu a știut încotro să o apuce. Nemaiavând unde să locuiască, soții Jurubiță l-au adăpostit din milă pe acest ins cu apucături de piroman și iată că… facerea de bine le-a fost „răsplătită”, la 31 august, cu un mare necaz.
După ce și-au ajutat ruda, oferindu-i un acoperiș deasupra capului, Cristina și Florin Jurubiță au văzut moartea cu ochii. Din fericire, nu au fost răniți nici ei, nici micuții, însă agoniseala lor a fost îngropată în cenușă. Puține lucrușoare au mai putut salva din scrum.
Casa afectată de incendiu stă să cadă. Oamenii sunt nevoiași, iar orice ajutor ar fi binevenit. Loredana Costache, directoarea Căminului Cultural din Hârsești, a descris pe Facebook o imagine tulburătoare: Mihaela, fetița cea mică a familiei Jurubiță, a scotocit prin cenușa încă fumegândă, pentru a-și găsi „ghiozdănelul de maimuță”. Într-o grămadă acoperită de funigine, copila a descoperit o… comoară: coronița ei de prințesă. O diademă din plastic roz, pe care și-a așezat-o, bucuroasă, pe cap.
<<…Le-a ars casa. Cu tot ce era în ea. Nu, nu din neglijența părinților, ci din mânia și tulburarea minții unui unchi pe care îl găzduiau, îngrijindu-l acolo, în bătătura lor. Ei nu o cer, nu o spun, dar au nevoie de noi, da, au mare nevoie de noi. Nu le-a rămas mai nimic și nici venituri nu au altele decât puținul pe care îl câștigă tatăl, lucrând cu vrednicie pe unde îl cheamă oamenii la muncă.
Copiii încă pot zâmbi, dar părinții parcă nu mai au putere să o ia de la capăt. Casa aia nu mai e casă. Am văzut cu ochii mei, m-a dus de mână fetița cea mică, să-mi arate unde dormea, unde se juca cu frățiorul ei, unde își făcea temele surioara ei mai mare. Ba chiar odaia unde îl găzduiau pe „nenea”, cel care le-a pus foc.
Din bietele lor hăinuțe, jucării și rechizite nu au mai rămas decât mormane de cârpe arse și mult scrum. Mihaela e bucuroasă că și-a găsit prin cenușă, coronița ei de prințesă și ceva din „ghiozdănelul de maimuță”. Își poartă diadema roz, scotocind printre grămăzile calde, ude, dar încă fumegând, și, din când în când, ridică a izbândă câte ceva ce mai poate îmbrăca.
Diana, fetița de 12 ani, avea de la străbunica o ie veche, frumoasă, de domniță, bătea suta de ani. Se gătea în ea la șezătorile noastre de tot soiul, de la căminul cultural. Fata e mai săracă acum, fără ia ei, așa mi-a spus. Nici cărți nu mai are, și, Doamne, tare-i mai place să citească, știu eu bine, doar citeam împreună.
Nu vreau să-mi aleg cuvintele, scriu asta așa cum îmi vine acum. Poate citiți voi cumva printre rânduri. Poate aveți niște materiale de construcție, uși, geamuri, mobilă, o sobă, electrocasnice, rechizite, jucării, ceva lucrușoare de trebuință… Poate aveți nevoie să dăruiți. Din inimă. Poate…>>, este apelul umanitar lansat de Loredana Costache pe rețeaua de socializare.
Un Comentariu
Anonim
Scrieti la emisiunea visuri la cheie